Celebrul actor american Kevin Spacey a fost acuzat de către actorul Anthony Rapp că a încercat să-l abuzeze sexual pe vremea când acesta din urmă avea 14 ani.

Replica starului a fost că nu-și amintește despre acel moment, dar că profită de ocazie pentru a-și declara homosexualitatea.

„Această poveste m-a încurajat să mă adresez altor situații din viața mea. Știu că există povești despre mine și știu că unele au fost alimentate de faptul că am fost așa de protector despre viața mea privată. Așa cum știu cei mai apropiați mie, în viață am avut relații atât cu femei cât și cu bărbați. Am iubit și am avut întâlniri romantice cu bărbați în viața mea și de-acum aleg să trăiesc ca un bărbat homosexual. Vreau să mă ocup de acest aspect în mod onest și deschis și asta va începe prin examinarea propriului comportament”, a scris Spacey pe Twitter.

Afirmațiile lui Spacey au stârnit mânia activiștilor LGBT, care s-au grăbit să-l condamne pe actor pentru că ar fi „alimentat minciuna care s-a dovedit utilă în justificarea persecuției sistematice a homosexualilor și bisexualilor”. Aceasta este ideea lansată de către Owen Jones, cunoscut activist LGBT din Marea Britanie, în editorialul său din The Guardian.

„Spacey i-a făcut rău unei minorități cu care a refuzat să se asocieze public până acum câteva ore”, a scris Jones despre mărturisirea lui Spacey.

Peter Tatchell, un activist pentru drepturile homosexualilor, a declarat că momentul ales de Spacey este greșit.

„Este tragic că Spacey a folosit momentul acestor acuzații grave pentru a mărturisi, într-un final, că este homosexual, deși nu și-a făcut publică sexualitatea timp de decenii. E și mai rău că amestecă sexualitatea sa cu acest comportament nepotrivit. Homosexualitatea lui este irelevantă. Acțiunile sale ar trebui să îngrijoreze”, a declarat el pentru Guardian.

Kim Sanders, managerul comunicațional al grupului de lobby LGBT Stonewall, a mers pe aceeași linie.

„De obicei, atunci când celebritățile mărturisesc că sunt homosexuali, ne grăbim să-i felicităm și să vorbim de importanța modelelor. Dar momentul ales de Kevin Spacey pentru asta face rău comunității LGBT. Orientarea sa sexuală nu are nicio relevanță față de acuzațiile aduse și să amestece aceste lucruri este dăunător”, a zis ea pentru Guardian.

În 2013, asociația pro-LGBT Accept l-a invitat pe profesorul homosexual Gert Hekma să vorbească la Facultatea de Sociologie a Universității București. Hekma predă „studii gay” la a Departamentul de Sociologie și Antropologie al Universității din Amsterdam, susține teza departajării legale a pedofiliei de „efebofilie”, argumentând că pedofilia privește doar copiii sub 12 ani iar „efebofilia”, adică sexul adulților cu copii de peste 12 ani, este o stare de normalitate. Așa rezultă dintr-un interviu acordat publicației de psihologie și psihoterapie „Spiegeloog” („Ochiul-oglindă”), reprodus pe pagina lui Hekma de pe site-ul Universității din Amsterdam (citiți integral la Interview of Gert Hekma by Thea Schepers: Children and Sexuality), din care reproducem pasaje:

„There is a difference between paedophilia – sex with young children – and ephebophilia, which is sex with children somewhat older than twelve years. But most often, the word "paedophilia” is used for both.”

„Este o diferență între pedofilie – sexul cu copii mai tineri – și efebofilie, relația sexuală cu copii ceva mai mari de 12 ani. Dar cel mai adesea, termenul de pedofilie este folosit pentru ambele.”

În 2004, Hekma a acordat un interviu revistei „OK Magazine” publicată de asociația pedofilă „Vereniging Martijn” (între timp desființată de justiția olandeză) în care aprecia că ar fi bine dacă copiii ar fi forțați să aibă relații sexuale. Mai târziu el și-a admis exprimarea ca „netactică” (!):

„Am spus că heteronormativitatea culturală (termen folosit în cultura homosexuală pentru a desemna ansamblul de comportamente tradiționaliste în societate, n.n.) care se opune cu atâta forță relațiilor sexuale pentru tineri, în același timp îi forțează să facă alte lucruri care sunt bune pentru ei, cum ar fi să meargă la școală, să învețe să înoate sau să mănânce etc. Și cum scriam un eseu despre marchizul de Sade, l-am invocat pe Sade spunând că ar fi o idee bună să îi obligăm pe copii să facă sex. Am fost ironic, poate un pic scandalos”.