Poate câștiga senatorul Bernie Sanders nominalizarea Partidului Democrat în cursa pentru Casa Albă? Este întrebarea pe care tot mai mulți și-o pun după seria victoriilor în primarele democrate, care au culminat cu cea de sâmbătă, când Sanders a învins-o pe rivala sa, Hillary Clinton, în caucus-ul din micul stat Wyoming. 

Cu mare priză la tineri și cu o campanie foarte bine finanțată, Bernie Sanders își menține ritmul ascendent, în perspectiva primarelor cruciale de la New York, programate pe 19 aprilie. Iar după momentul New York se va putea spune dacă acesta are șanse să o spulbere pe rivala sa, Hillary Clinton.

Dar, pe măsură ce popularitatea lui Sanders crește, se multiplică și atacurile venite din interiorul propriului partid. Cam cum se întâmplă în tabăra republicanilor în cazul lui Donald Trump. Așa că sunt multe voci care vorbesc despre candidatura lui Sanders ca despre una sortită eșecului.

 

Atât Sanders cât și Trump sunt doi candidați puși la zid chiar de  establishmentul partidelor pe care le reprezintă. Poate și pentru că și candidatul democrat și cel republican au atacat, pe tonuri diferite, sistemul bancar, corupția politică, politicie comerciale, dar mai ales politicile militare care au împins America într-un război fără sfârșit, cu cheltuieli uriașe și cu victorii zero. Nu trebuie uitat nici faptul că Hillary Clinton este văzută drept un om al establishmentului, cu finanțări venite direct de pe Wall Street, in timp ce Bernie Sanders apare drept tipul anti-sistem, susținut într-o proporție foarte mare de tinerii sub 30 de ani și de o facțiune situată mai la stânga în Partidul Democrat. 

Pentru a se apăra în fața scandalurilor care s-au ținut lanț de numele ei în această campanie, Hillary Clinton spune despre rivalul său democrat că are o agendă utopică și că nu ar avea nimic de-a face cu politica reală. Nu același lucru par să creadă americanii care văd criticile lui Sanders - la adresa "puterii banului", a inegalităților produse de sistemul economic american, de rețelele grupurilor de lobby și ale capitalului de pe Wall Street - drept cea mai bună radiografie a societății americane actuale. Tocmai ambițioasa "revoluție politică" a lui Bernie Sanders îi motivează pe susținătorii acestuia. Mai ales după ce a promis că va avea "curajul" să se opună industriei farmaceutice și companiilor de asigurări.

 

Alegătorii democrați, în special tinerii, îl văd drept un revoluționar, un om care luptă pentru cei 99%, pentru "cei mici".  Iar refrenul preferat al lui Sanders, pe care a mizat in toate discursurile, a fost că "adevărata problemă est că Parlamentul aparține puterilor banului".

 

Dincolo de retorica oficială și de declarațiile de fațadă, recentele victorii obținute de Bernie Sanders sunt un semnal important pentru echipa de campanie a fostei Prime Doamne a SUA și pentru întreg Partidul Democrat. Demonstrând, dacă mai era nevoie, că Hillary, candidata oficială, cu al ei discurs pro avort si pro homosexualitate, cu discursul pro război nu poate pătrunde în zonele cele mai sărace din punct de vedere economic și care resping politica democraților din acești ultimi ani.

Sanders este candidatul preferat al analistului, scriitorului și lingvistului Noam Chomsky, care, din rigoare, nu l-a definit "socialist", ci «new dealer». Dar și al unei lungi liste de intelectuali, actori, cineaști  și activiști americani. Și nu numai. În favoarea lui Sanders s-au pronunțat președintele Venezuelei, Nicolas Maduro, un inamic redutabil al Washington-ului, fostul ministru grec de Finanțe Yanis Varoufakis, cântăreții

Roger Waters și Neil Young, regizorii Spike Lee și Oliver Stone. 

Strategia lui Hillary Clinton constă în a se prezenta drept candidatul cel mai capabil să gestioneze o țară polarizată. În linii mari, ea îl plasează pe Bernie Sanders în rândul idealiștilor neofiți, într-un context în care republicanii sunt deosebit de agresivi și hotărâți să anuleze câștigurile mandatelor lui Obama în domeniul sănătății, imigrației, mediului și dreptului la avort.

 

Deși se laudă cu experiența de politică externă, ca șefă a Departamentului de Stat în primul mandat al lui Barack Obama, Hillary Clinton are pe cap scandalul e-mail-urilor și ancheta asupra atacurilor de la Benghazi, din Libia, de la 11 septembrie 2012, în care ambasadorul SUA și alți trei americani au fost uciși. Anchetă în care administrația Obama, cu Hillary Clinton ca șefă a Departamentului de Stat, este acuzată de neglijență și manipulare politică, înainte și după atacuri. Fosta Primă Doamnă este acuzată și că a susținut bombardamentele NATO asupra Iugoslaviei, războiul lui Bush din Irak, confuzia din Afganistan, și distrugerea Libiei.

În ciuda profețiilor unor analiști, este incă prea devreme pentru a putea ști care dintre cei doi va ieși din cursă și cu atât mai puțin cine va fi într-adevăr desemnat de democrați. La fel stau lucrurile și in tabăra republicană. Nu doar că există încă state în care urmează să se desfășoare alegeri primare, dar se prefigurează o perioadă extrem de tensionată, care va scoate la suprafață nenumărate lovituri sub centură, înscenări și spectacol politic.

Hillary Clinton a câștigat până acum 940 de delegați. Bernie Sanders are de partea lui 10 victorii și  632 de delegați. Dacă adăugăm și cei 712 super-delegați care, în marea majoritate, și-au declarat sprijinul pentru Hillary Clinton, s-ar părea că Bernie Sanders nu mai are nicio șansă în cursa electorală.

Hillary Clinton a pierdut un stat pe care îl considera ca și câștigat - Michigan. 

Chiar dacă diferența de voturi a fost mică, această victorie neașteptată a dat curaj campaniei lui Bernie Sanders. Zeci de mii de susținători vin la mitingurile lui, iar sprijinul este cu atât mai însemnat, cu cât posturile de televiziune nu îl promovează mai deloc pe Sanders.

Victoriile lui Hillary Clinton și numărul mare de delegați provin, însă, din statele din zona de sud, unde este foarte populară și unde, cu excepția Carolinei de Nord, de Sud și Mississippi, a câștigat și in fața lui Barack Obama în 2008. 

Clinton nu mai are niciun stat rămas exclusiv de partea ei – toate statele unde se aștepta să câștige au votat deja. În al doilea rând, statele rămase au un număr mult mai mare de delegați. De exemplu, California, care se va vota în turul următor, are 545 de delegați, iar statul New York – 291. De aceea, lupta pentru nominalizarea din partea democraților nu este nici pe departe încheiată. Iar bătălia pentru voturi este din ce în ce mai acerbă.