O mare parte din teritoriul Eurasiei( care se înţelege a fi suprafaţa Europei şi a Asiei,la un loc) este în dezordine politică, militară şi economică, scrie analistul George Friedman, în ultimul său articol publicat pe siteul Stratfor.

Europa şi China se chinuie cu consecinţele crizei din 2008, care a lăsat nu doar urme economice, dar şi instituţionale, Rusia trece printr-o criză geopolitică în Ucraina şi o problemă economică acasă. Lumea arabă, din Levant până în Iran, de la graniţa Turciei până în Peninsula Arabiei, este implicată într-un război destabilizator. Emisfera vestică este relativ stabilă, aşa cum este şi Arhipelagul Asiatic. Dar Eurasia este desabilizatoare în mai multe dimensiuni.

Analistul afirmă că principala cauză a tuturor problemelor stă în căderea Uniunii Sovietice şi dezmembrarea fostei Iugoslavii. Aceste evenimente au dus la o serie de consecinţe în lanţ, ale căror efecte le simţim şi azi.

Friedman arată că atâta vreme cât Rusia a fost în picaj, Europa de Vest şi China au înflorit.

"În decada de după căderea Uniunii Sovietice şi reunificarea Germaniei, a ieşit la iveală o perioadă de prosperitate, care a dus la două rezultate: Uniunea Europeană, creată prin Tratatul de la Maastricht, şi-a extins influenţa spre est în fostul spaţiu de influenţă sovietic, dar şi spre sud, încorporând state disparate, ale căror diferenţe au fost ascunse de relativa prosperitate. Şi China, care după sfârşitul miracolului japonez, a devenit puterea globală definită de salarii mici şi creşteri mari, alimentată de apetitul său pentru exporturi în Europa cea prosperă şi America de Nord", notează analistul.

Şeful Stratfor mai scrie că fragilităţile acestei situaţii nu au fost observate, vizibilă fiind doar slăbiciunea Rusiei. 

"Doar slăbiciunea Rusiei era vizibilă, drept pentru care s-a tras una din cele două concluzii, ambele greşite: fie Rusia va rămâne permanent impotentă, fie mizeria în care se află o va forţa să adopte democraţia liberală", scrie Friedman.

Analistul continuă cu recapitularea şi spune că primul indicator al necazurilor a fost 11 septembrie. În acelaşi timp, puterea Rusiei a început să crească, întâi ca putere regională, iar apoi a apărut criza economică.

Aceasta a scos la iveală conflictul economic adânc din Europa.

"Diferenţele dintre interesele Germaniei - cel mai mare exportator al Europei - şi cele ale ţărilor din Sud-Estul Europei au expus contradicţia din Uniunea Europeană. Germania trebuia să exporte, iar ţările mai mici să-şi dezvolte propriile economii. Cele două interese au intrat în coliziune directă în criza datoriilor suverane şi apoi în politicile de austeritate impuse Sud-Estului Europei. Ca rezultate, Europa a devenit şi mai fragmentată", a analizat George Friedman.

Rusia a profitat şi s-a transformat dintr-un "şchiop", într-o "putere regională semnificativă, care influenţează evenimente nu doar în Europa, dar şi în Orientul Mijlociu".  Aici, Rusia a întâlnit Statele Unite.

În acest moment, scrie Friedman, există "o criză economică generală, pe glob. Această criză a dus la existenţa unei alta, existenţială, în Europa, care merge mult mai departe decât ceea ce se vede în relaţia Grecia - Germania".

Statele Unite rămân puterea conducătoare a lumii, dar, notează fondatorul Stratfor, "instituţiile pe care le-a folosit în Războiul Rece sunt ineficiente. Deşi NATO îşi măreşte prezenţa în Estul Europei, rămâne o alianţă militară căreia îi lipseşte substanţa...militară. FMI a devenit, în multe cazuri, problema şi nu soluţiile la dificultăţile economice. Statele Unite au evitat implicarea în problemele economice din Europa şi China şi şi-a limitat prezenţa în Orientul Mijlociu. Şi totuşi se implică din ce în ce mai direct în duelul cu Rusia, mânată de teama că un hegemon European s-a trezit, oricât de îndepărtat ar fi acest prospect".

Pe scurt, spune Friedman, "căderea Uniunii Sovietice a pus în mişcare procese pe care instituţiile Războiului Rece nu au putut să le administreze. Practic, Războiul Rece a întârziat apariţia unor realităţi care erau îngropate sub gretatea sa şi prosperitatea din anii '90 a ascuns limitele Eurasiei. Europa este o colecţie fragmentată de state-naţiune. China conţine forţe centrifuge pe care le ţine sub control printr-o guvernare represivă. Rusia nu este egalul SUA, dar niciun un şchiop neajutorat care să fie ignorat şi tutelat."

Concluzia: "Statele Unite sunt, de departe, cea mai puternică naţiune de pe planetă. Dar asta nu înseamnă că SUA pot - sau au interesul - să rezolve problemele omenirii, să oprească forţele care lucrează sau să le facă se oprească. Chiar şi cel mai tare tip din bar nu se poate bate cu tot barul şi să se aştepte să câştige".