Europa de Vest e kaput. E dusă. E terminată. Ar mai avea o șansă mică, o șansă infimă, dar oare va știi, va putea, va mai avea răgazul să o valorifice? 

Ce părere aveți? Par niște afirmații gratuite? Sunteți în stare să le priviți în față și să dați un răspuns?
Sau: Ați văzut Parisul? Dar Veneția? Poate Roma? Londra? Grecia?  ...? ...? ...? Dacă nu, ar fi bine să vă grăbiți cât mai aveți ce vedea. Și cât le puteți vizita într-o oarecare liniște. Sau poate nu. Mai bine să nu aveți termen de comparație pentru viitoare aglomerări de ruine, părăsite în mare parte. Ca să nu ajungeți să trăiți într-o nesfârșită mare de regrete după imaginea bogăției, designului, artei, tehnicii, confortului etc. ce nu se vor mai întoarce curând, sau, poate, nicicând. Ar fi bine să începem să ne obișnuim cu varianta minimalistă, de supraviețuire.  Varianta de anduranță în condiții vitrege: lipsuri, frig, întuneric, foame, suferință, moarte. Multă, multă moarte. Multă, multă suferință. Să încetăm a mai fi copiii răsfățați și iresponsabili care suntem astăzi. Cel puțin în orizontul de timp la care ne putem gândi. 

Și poate nu ar fi bine să vă duceți și pentru că, începând cu anul viitor, turismul în Vest va deveni – a fost deja chiar și anul acesta la Paris – o chestie de ruletă rusească. Sau de joc de calculator: nu știi de unde și când apare teroristul cu automat, cu bombă, cu centura, cu mașina capcană, unde explodează coșul de gunoi, geanta, cutia, punga, rucsacul, trotineta, sticla de cola, lămâia, tortul, pixul, plicul, pasta de dinți și orice altceva poate să poarte o încărcătură explozivă. 

Multe întrebări, puține răspunsuri

Am citit și auzit în ultimele săptămâni o mulțime de întrebări pe posturi media, pe net, prin ziare: 
 Ce e în capul acestor politicieni? Cum nu-și dau seama ce fac? Cum nu înțeleg? De ce nu iau urma banilor ca să stârpească terorismul? De ce mint cu războiul contra teroriștilor când ei îi aduc pe aceștia în Europa? De ce au provocat lumea arabă? De ce sprijină războiul din Siria? De ce primesc atâția refugiați? Mai ales că nu i-au integrat nici pe cei vechi? Ce e cu discriminarea în defavoarea europenilor? A creștinilor? A familiei? Ce nebunie este chestia asta, islamofobia? Ca și homofobia? Am ajuns în dictatura „hate speech-ului” (discurs al urii)? Cum, adică, eu nu îmi pot exprima ideile, nu pot face un comentariu, iar ei pot îndemna deschis la distrugerea, subjugarea, extincția creștinilor și evreilor și budiștilor și a tuturor celor care nu sunt ca ei? De ce este distrus obsesiv și înverșunat orice ține de indentitatea europenilor? Este creștinismul o țintă a unei campanii de decredibilizare și reducerea la o prezență de operetă? Face parte, campania împotriva Bisericii Ortodoxe Române din această campanie mondială, masiv și complex finanțată și orchestrată? Poate fi o religie a păcii, cea în care clericii îndeamnă la război, la ucidere, la viol, la sclavie? Mai este loc pentru discuții, negociere, colaborare, integrare? Și integrare, în ce sens? Așa cum se întâmplă deja, a europenilor în islam?  Mai e loc pentru încredere? 

Sunt întrebări adresate guvernelor europene, organismelor europene, și, în mare parte,  la actualului guvern american. Răspunsul: tăcerea sau limbajul din plastic corect politic

Războiul interior

Europa e atacată. În primul rând din interior. De sute de ani se lucrează cu zel, cu perseverență și cu resurse uriașe la demolarea ei. Vom încerca să vedem cine sunt dușmanii ei. Vom încerca să-i descoperim, să-i cunoaștem și să-i prezentăm. Vom încerca să vedem ce îi poartă pe ei în luptă. Ce s-a întâmplat de s-a ajuns în situația, aproape, fără ieșire de astăzi. Vom vorbi despre cea mai recentă amenințare: Islamul. Ajuns în situația asta nu pentru că niște strategi ai lumii musulmane și-au pus acest lucru în gând, ci pentru că niște arhistrategi ai lumii creștine au decis să o schimbe pe aceasta distrugând-o.

Politicienii și mass-media au anunțat, cu morga aferentă importanței mesajului, că Europa, europenii se găsesc în stare de război. Evident era vorba despre terorism, mai precis despre teroriștii islamici, adică despre un dușman extern.

Ceea ce ei nu spun este că europenii se găsesc în război pe două fronturi: unul care stă să pornească, pe față, cu radicalii musulmani și un altul, mult mai perfid, mai malefic, mai pervers, cu guvernele lor, care îi atacă din spate. Un război nedeclarat, ascuns, mascat, murdar, în care politicienii și elitele europene (și cele americane în mare parte) nu numai că s-au predat, dar au și îmbrățișat cu căldură teze și ideologii, personaje, organizații și mișcări contrare firescului existenței umane, care pun în pericol de distrugere civilizația și popoarele europene. Chiar mai mult: întreaga civilizație occidentală.

Să căutăm răspunsurile împreună

Europa e în război. Un război care se desfășoară în interiorul limitelor ei geografice. Probabil singurul război religios din istorie și asta nu din cauza înfruntării creștinismului cu islamismul, ci a atacului propriilor sale elite politice-economice-culturale-universitare. Vom vedea care este ținta acestui război. Care sunt perspectivele lui. Cine poate fi învingătorul vremelnic și cine cel pe termen lung. Vom vedea cum se duce acest război, pe câte fronturi, care sunt combatanții, care sunt  estimările pierderilor. Vom ajunge la discuția despre un război civil pustiitor. Ce forțe vor fi implicate. Cum va evolua numărul celor implicați. Care sunt posibilele și probabilele pierderi umane și materiale. Vom estima direcțiile pe care se va dezvolta, care ar fi forțele armate necesare pentru a interveni între combatanții civili. Sau pentru a înfrânge o rebeliune musulmană generalizată. Cum s-ar putea termina și când.

Vom vedea cum a fost țesut planul distrugerii civilizației europene timp de peste 200 de ani: de unde au pornit toate și care au fost țintele acestui plan. Veți recunoaște în cele pe care le vom descoperi lucrurile care se întâmplă în realitatea imediată, care s-au întâmplat, care sunt pe cale să se întâmple.

Vom căuta să vedem încotro s-ar putea duce în viitorul apropiat, mediu și îndepărtat politica europeană. Va rămâne ea pe același făgaș? Va continua să fie un factor de destabilizare, de amorțire și de distrugere, sau vor veni alți oameni politici, care vor da un cu totul alt curs continentului. Și, de fapt nu numai lui. Pentru că, vom descoperi, după cum am mai spus, ținta conspirației nu este numai Europa, este Occidentul. Și, de fapt, nu întreg Occidentul, nu tot ceea ce ne oferă, propune și impune acesta, ci acea parte esențială a lui, partea bună, luminoasă a civilizației occidentale: creștinismul. Și vom înțelege și cum a ajuns Occidentul în această prăpastie prin lucrarea jumătății sale întunecate.

În fine, vom încerca să vedem care și cum ar putea fi realizată în practică acea mică șansă de salvare și de renaștere, despre care vorbeam la început. 

Apoi să vedem ce se va întâmpla aici, în Europa de Est și Centrală, în România. Cum modifică probabila desfășurare de evenimente din Vest, situația din zonă. Care este perspectiva în cazul învecinării cu o Europă de Vest islamizată. Ce se poate întâmpla între minorități și majorități și chiar între state din zonă în momentul când Vestul va fi ocupat cu războiul propriu. Ce va face Rusia în această situația, cum contribuie Rusia la evenimentele descrise în cele de față, care sunt mișcările anticipate din partea ei. Ne vom întreba și vom încerca să răspundem, dacă România este în pericol de sfâșiere din partea vecinilor, care ar putea deveni, de la sine putere, sau la comanda/sub inspirația și ajutorul Moscovei, pretendenți ai unei bucăți din ea. 

Am ales numele aceste analize, pe care vă propun să o facem împreună în mai multe episoade, nu atât pentru rezonanța sa, care ar atrage cititorii însetați de senzațional, cât pentru a marca legătura cu esența scrierii lui Ioan: lupta împotriva creștinismului, pe care o duc, în primul rând, de mulți ani, astăzi mai înverșunați decât niciodată, chiar  unii ridicați dintre creștini. 

Nu sunt cuvinte umflate. În scurt timp nu vom mai fi copiii răsfățați ai istoriei, trăitori în cea mai echilibrată și plină de bunăstare, la nivel de mase, epocă a istoriei. Epocă care, în schimbul bunăstării, ne-a adus boli grave ale spiritului. Bunăstare care este pe cale să se evapore. Răsfăț, care s-a cam terminat.
Nu are rost să ne ascundem. Nu mai are rost să ne lăsăm mințiți. Occidentul pe care îl știm a ajuns, ca un FNI uriaș, la faliment. L-au adus proprii acționari, propriul consiliu director, staful executiv. Din cauza părții sale întunecate, este în pericol partea sa luminoasă. Din cauza răilor, sunt în pericol cei buni.

Această analiză nu este o bombă fumigenă. Este un apel lucid la regăsirea adevăratei rațiunii – în lipsa căreia, o știm, se nasc monștrii –, este un apel, un îndemn la regăsirea noastră ca ființă umană alcătuită din materie și spirit. Sau, mai corect, din spirit și materie. De regăsire a identității noastre de esență divină. 

Nu vom începe, așa cum ar fi fost de așteptat, cu investigația istorică a cauzelor, evenimentelor și personajelor, care ne-au adus în această situație aproape imposibilă, ci cu teribila tornadă a războiului din teren, a războiului fizic, care pare a se fi coborât brusc peste noi din înălțimi pentru a ne purta în realitatea altei lumi decât cea care ne-a fost „vândută” pe toate canalele în ultima sută de ani, cel puțin. (Va urma).