Atentatele de marți de la Bruxelles au relansat dezbaterea despre eficiența dispozitivelor de informații, de supraveghere și securitate ale guvernului belgian, comentează miercuri publicația franceză Ouest-France.

 

După ce ancheta asupra atentatelor de la 13 noiembrie 2015 de la Paris a relevat că atacurile fuseseră pregătite și planificate parțial la Bruxelles, Belgia a anunțat o reajustare bugetară de 400 milioane de euro pentru a întări capacitățile sale în materie de securitate.

Dar experții scot în evidență subfinanțarea serviciilor de informații, greoaia birocrație administrativă, toleranța relativă față de predicatorii fundamentaliști și existența unei înfloritoare piețe negre a armelor pentru a prezenta Belgia ca fiind una din țările europene cele mai vulnerabile amenințării jihadiste.

Potrivit unui înalt responsabil din guvernul federal american, atentatele de marți demonstrează că autoritățile belgiene "nu și-au făcut încă mâna" în partida violentă care se joacă împotriva jihadiștilor.

Serviciile de informații belgiene nu au decât 600 de agenți, de trei ori mai puțin decât Olanda. În plus, Belgia este principala țară furnizoare de jihadiști străini în Siria și în Irak. Brice de Ruyver, profesor de drept penal și criminologie la Gand, fost responsabil cu securitatea al premierului belgian, Guy Verhofstad, se apăra de aceste acuzații în noiembrie în Liberation. "În pofida faptului că serviciile noastre de informații nu au foarte mulți agenți, între 600 și 700 de persoane, ele sunt foarte bine organizate. Înainte, este adevărat că serviciul nostru de informații a fost un pic neglijat: noi am reparat situația și ne-am modernizat mijloacele", spunea el.

Potrivit lui Alain Bauer, criminolog și specialist în informații, falia este calitativă, nu cantitativă.

Or, pentru a supraveghea un singur suspect 24 de ore din 24, fără a risca să fie detectate, agențiile de informații trebuie să mobilizeze până la 36 de agenți, observă responsabili americani și europeni ai serviciilor de informații. Acest raport face ca aceleași agenții, dotate în efective ca MI5 britanic, să nu poată urmări decât un număr limitat de suspecți la un moment dat. Potrivit lui Alain Winants, care a condus serviciul belgian de informații între 2006 și 2014, Belgia este una dintre ultimele țări în Europa ca dotare a tehnicilor moderne de colectare a informațiilor și de interceptare.

Premierul belgian Charles Michel a recunoscut deja că trebuia făcut mai mult. Or, dacă securizarea totală a țintelor vulnerabile ca gările și aeroporturile este o misiune cvasiimposibilă în orice țară, specificitatea instituțională belgiană face sarcina și mai complicată. Belgia este o țară divizată, cu șase parlamente regionale (Flandra, Wallonia, Bruxelles) și comunități lingvistice. Existența a 193 de forțe locale de poliție și pentru Bruxelles și pentru 19 comune autonome, între care Molenbeek și Schaerbeek, nu favorizează accesul comun la informații.

"Belgia este un stat federal și aceasta a fost întotdeauna un avantaj pentru teroriști", observa recent Edwin Bakker, profesor la Centrul de studii ale terorismului și antiterorismului de la Universitatea olandeză din Leiden. "În Olanda, o țară centralizată, este mult mai dificil pentru grupuri să dispară de pe radar, deplasându-se chiar și 10 km", adaugă el. "Complexitatea instituțiilor politice belgiene frânează astfel adaptarea legislației. În urmărirea lui Salah Abdeslam, care a durat patru luni, poliția belgiană a trebuit să dezmintă că l-a ratat pe fugar pentru că legea nu-i permite să facă percheziții în cursul nopții", mai spune acesta.