Conform unui raport al Senatului francez, nu mai puțin de 2.800 de biserici din Franța vor fi demolate în viitorul apropiat, scrie Ziarul Lumina.

Decizia a fost luată din cauza costurilor de restaurare care sunt mai ridicate decât cele de demolare, numeroase locașuri de cult urmând să fie puse la pământ pentru a se construi în locul lor diferite centre comerciale, magazine, locuințe ecologice, adăposturi pentru oamenii străzii sau parcări auto.

Printre locașurile de cult catolice din Franța se număra Biserica „Sfânta Tereza” din Beaulieu, Mandeure, construită în 1936 și demolată în august 2015, pe motiv că rămăsese în ruină și se putea prăbuși fiindcă era construită din materiale de proastă calitate, iar reconsolidarea ei ar fi costat prea mult pentru dioceza care o avea în proprietate și pentru primăria localității respective.
 
Proiectele de demolare se multiplică însă din ce în ce mai mult, nefiind doar niște cazuri izolate. 

Un alt exemplu este frumoasa Biserică „Saint-Jacques” din Abbeville, o capodoperă neogotică construită în perioada 1868-1878, care, după ce a rezistat bombardamentelor din cele două războaie mondiale, a fost demolată pe timp de pace în 2013 pentru că se afla într-un stadiu accentuat de degradare, cu un cost total estimat la 350.000 de euro. 

Potrivit inventarului realizat de www. patrimoine-en-blog, dintre cele 42.000 de biserici construite pe teritoriul francez, nu mai puțin de 38 de biserici și capele au fost demolate după anul 2000, dintre care șapte în 2016 și două în 2017, doar cinci dintre acestea fiind înlocuite cu locașuri de cult noi de dimensiuni mai modeste. 

Amenințarea planează însă cu precădere asupra bisericilor rurale, cu comunități care nu-și pot permite financiar costurile repa­rațiilor absolut necesare. 

Într-un articol apărut în aprilie în cotidianul La Croix, Monseniorul Jacques Habert, Episcopul romano-catolic de Séez și moderator al unui grup de reflecție privind viitorul bisericilor, din cadrul Conferinței episcopilor din Franța (CEF), declara: „Este vorba despre cazuri foarte izolate […]. Dacă [biserica] datează înainte de 1905, ea aparține comunei, care poate decide să-i dea o nouă întrebuin­țare sau să o demoleze, ceea ce este foarte rar”.

Înainte de a fi demolată sau vândută, o biserică este mai întâi dezafectată și desacralizată, iar decizia este luată de comun acord de episcop împreună cu prefectul locului, precizează La Croix. 

Potrivit însă unui sondaj realizat de cotidianul Figaro, 85% dintre internauții francezi sunt șocați de demolarea bisericilor lor, iar pe blogul www. lesalon­beige.blogs.com al laicilor catolici putem citi: „Întreținerea lor costă prea mult. Primăriile sunt constrânse să le pună la pământ… Iar toată lumea se înclină în fața acestor decizii, clerici și politicieni. Teribil abandon, îngrozitoare dezertare. Pentru a se debarasa de o clădire, este suficient să o lași să se degradeze timp de 20 de ani, să o împrejmuiești apoi cu benzi roșii pentru a semnala pericolul ei, iar pe urmă să amplasezi un semnal de pericol. Demolarea nu mai este atunci o rușine. Ea este chiar de preferat”. 

Pe fondul scăderii tot mai accentuate a numărului de credincioși practicanți, viitorul patrimoniului religios dă din ce în ce mai mult de gândit Conferinței episcopilor din Franța (CEF), care își îndeamnă credincioșii să-și ia înapoi bisericile și capelele, mai ales prin intensificarea vieții duhovnicești.