ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



ACTUALIZARE:  Premierul britanic și-a dat demisia în DIRECT printr-o alocuțiune politicianistă. În contextul aruncării în aer și a demolării monumentului malthusianist din Georgia, SUA, în care se cerea reducerea populației globului la 500 de milioane de oameni, aducem aminte un articol al fostului premier în care acesta face afirmații asemănătoare. Îl republicăm integral mai jos.

ȘTIREA INIȚIALĂ: Boris Johnson este așteptat să demisioneze astăzi din funcția de prim ministru de care se agață cu ultimele sforțări.

O purtătoare de cuvânt a declarat: „Premierul va face astăzi o declarație în fața țării.”, transmite Daily Mail.

Mai mult de 50 de miniștri și alți membri ai guvernului au demisionat și se va pune întrebarea dacă aceștia pot fi pur și simplu numiți din nou în cazul în care Boris Johnson rămâne în funcție până în octombrie, după cum dorește el.

George Freeman, care a anunțat că demisionează din funcția de ministru al științei în această dimineață, a declarat că Johnson trebuie să își ceară scuze reginei și să o sfătuiască să ceară un premier interimar.

„Boris Johnson trebuie să predea sigiliile biroului, să-și ceară scuze Majestății Sale și să o sfătuiască să ceară un prim-ministru interimar”, a spus el.

„Miniștrii trebuie să se poată întoarce la muncă și să putem alege un nou lider conservator care să repare daunele și să reconstruiască încrederea”, a mai afirmat acesta.

Vizitele de PR la Kiev, pe pașii străbunicului său moscovit, nu i-au ajutat.

Ce voia Boris Johnson exact acum un an și o lună: Premierul britanic Boris Johnson a cerut liderilor din Grupul celor șapte națiuni, numit și „G7” să se angajeze în vaccinarea întregii lumi împotriva COVID-19 până la sfârșitul anului 2022.

Johnson declara că va încerca să obțină un angajament în privința atingerii obiectivului global de vaccinare, anunță NDTV.

"Vaccinarea întregii lumi până la sfârșitul anului viitor ar fi cea mai mare realizare din istoria medicinei", a spus Johnson într-o declarație. "Îi invit pe colegii mei lideri din G7 să ni se alăture pentru a pune capăt acestei pandemii teribile și să se angajeze că nu vom permite niciodată ca devastarea provocată de coronavirus să se repete."
 
Boris Johnson și tatăl său, Stanley Johnson, sunt adepți ai depopulării planetei, respectiv ai teoriei malthusianiste. Într-un articol din 25 octombrie 2007 publicat în The Telegraph și tradus de ActiveNews - vedeți mai jos -, Johnson afirma că „Este timpul să avem discuții de oameni maturi privind numărul optim de ființe omenești de pe această planetă”.
 
Tatăl lui Boris Johnson a fost angajat al Băncii Mondiale și Comisiei Europene dar și europarlamentar. Tatăl lui Stanley, bunicul lui Boris, s-a numit Osman Kemal și era fiul lui Ali Kemal Bey, unul dintre ultimii miniștri de Interne ai Imperiului Otoman.
 
Mama lui Boris Johnson, Charlotte Johnson Wahl (născută Fawcett), o pictoriță renumită, s-a născut în 1942 la Oxford. Părinții ei, și bunicii lui Boris Johnson, au fost James Fawcett și Frances Beatrice Lowe, care s-au căsătorit în 1937 în St. Pancras, Londra. 
 
Tatăl bunicii lui materne, Elias Avery Loew s-a născut la 15 octombrie 1879 la Moscova (pe atunci parte a Imperiului Rus), într-o familie de evrei lituanieni condusă de Charles Loew, un comerciant de mătase și broderii, și de soția sa, Sarah Ragoler. A emigrat la New York împreună cu părinții săi în 1892, devenind cetățean al Statelor Unite în 1900. În 1918 a modificat ortografia numelui său de familie în Lowe.
 
Tatăl lui Boris, Stanley Johnson este autorul mai multor lucrări de promovare a teoriei depopulării planetei dar și al unei cărți de ficțiune publicată în 1982 și intitulată „Virusul Marburg”, republicată recent sub titlul VIRUSUL. În ea, Johnson Sr. dezvăluie „paralele ciudate” cu actualul virus Covid: izbucnirea unei boli misterioase și mortale, ale cărei origini sunt urmărite de un student la medicină infectat de o maimuță. Cartea are și un epidemiolog-erou, așa, ca Fauci, care este într-o căutare disperată pentru un vaccin ...
 
În postfața reeditată sub titlul VIRUSUL, Johnson, acum de 80 de ani, spune: „Va fi lupta cu COVID-19 la fel de reușită ca cea a eroului meu fictiv în lupta împotriva virusului Marburg? ... Gândindu-mă la propria mea carte și la finalui ei fericit, nu pot să nu simt că guvernele din întreaga lume, inclusiv ale noastre, trebuie să se concentreze fără milă pe căutarea unui antidot sau a unui vaccin. Fără a diminua în vreun fel importanța măsurilor de precauție de izolare sau atenuare, imunizarea în masă s-ar dovedi cu siguranță un factor crucial în oprirea răspândirii COVID-19 sau în prevenirea unor noi focare, de ex. „al doilea val” despre care auzim”.
 
Alte titluri, în original, din opera vastă a tatălui lui Boris Johnson: Life without Birth: A Journey Through the Third World in Search of the Population Explosion (1970),The Green Revolution (1972), The Population Problem (1973),The Urbane Guerilla (1975), The Marburg Virus (1982), World Population and the United Nations (1987), World Population - Turning the Tide (1994),The Politics of Population: Cairo, 1994.

În urmă cu un an, Marea Britanie comandase peste 500 de milioane de doze de vaccin COVID-19 pentru populația sa de 67 de milioane de locuitori.
 

Boris Johnson, la 25 octombrie 2007, în The Telegraph: Suprapopularea globală este adevărata problemă

 

„Este un indicator tragic al gradului în care s-a schimbat lumea – și infinita capacitate a omului modern de a se ofensa – faptul că nu există două subiecte care să-ți producă necazuri politice mai repede decât maternitatea și plăcinta cu mere. 

Ultima dată când am încercat să sugerez că există ceva de spus în favoarea plăcintei cu mere, am stârnit un val de ură în rândul activiștilor pentru o alimentație sănătoasă. A atins un asemenea nivel încât jurnaliștii chiar aruncau în mine cu plăcinte, cerându-mi retractarea cuvintelor și așteptând ca eu să mă scuz și să denunț formal rolul plăcintei cu mere în cauzarea obezității. 

Cât despre maternitate – fertilitatea rasei umane – ajungem în punctul în care pur și simplu nu mai putem discuta despre acest subiect, refuzând, astfel, să spunem ceva inteligent despre cea mai mare provocare cu care se confruntă Pământul; și nu, indiferent de cât de convențional este să afirmi acest lucru în prezent (că încălzirea globală e problema nr. 1 a planetei - n.r.), provocarea cea mai mare cu care se confruntă Pământul nu este încălzirea globală. Aceasta este o provocare de ordin secundar. Provocarea de prim ordin cu care se confruntă specia noastră este însăși reproducerea speciei noastre.

În funcție de cât de repede citiți, populația planetei crește cu fiecare cuvânt ce vă alunecă sub ochi. În fiecare zi se adaugă mai mult de 211.000 de oameni, iar în fiecare an, un număr cât populația Germaniei. Ca unul care călătorește în jurul lumii de decenii, eu observ această schimbare și o simt. O puteți „mirosi” în blocajele de trafic din Orientul Mijlociu. O puteți observa dacă zburați deasupra Africii noaptea și vedeți kilometri întregi de focuri arzând roșiatice în întuneric, din cauză că se incendiază vegetația pentru a face loc oamenilor. 

O puteți vedea în imaginile surprinse din satelit cu Europa pe timp de noapte, totul fiind luminat ca un iarmaroc. O puteți vedea în linia de orizont uluitor de zimțată a orașului Shanghai, unde se construiesc încontinuu zgârie-nori. 

O puteți vedea în timp ce zburați deasupra orașului Mexic, o vastă tablă de șah formată din locuințe mici, învăluite în smog, întinzându-se de la vest la est; iar când priviți în jos și vedeți ce îi facem planetei, aveți imaginea îngrozitoare a unor locuințe care se multiplică și se replichează ca bacilii într-un vas Petri. 

Populația lumii este acum de 6,7 miliarde, aproximativ dublu față de cât era când m-am născut eu. Dacă voi trăi până la 80-90 de ani, se va fi triplat în timpul vieții mele. 

ONU și-a revizuit în creștere estimările, prezicând că până în 2050 vor fi 9,2 miliarde de oameni, iar eu pur și simplu nu pot să înțeleg de ce nimeni nu vorbește despre această calamitate iminentă și de ce niciun om de stat de talie mondială nu are curajul să trateze problema cu seriozitatea pe care o merită. 

Cum de putem să tot pălăvrăgim despre încălzirea globală sau reducerea consumului, când noi continuăm să adăugăm fără oprire la numărul consumatorilor? Răspunsul este politica, sau, mai precis, lașitatea politică.

A fost o vreme, în anii 1960 și 1970, când oameni precum tatăl meu, Stanley, deveniseră interesați de demografie, iar ONU ținea conferințe de mare anvergură pe această temă și era perfect respectabil să vorbești despre salvarea planetei prin reducerea creșterii numărului oamenilor.  

Dar, de-a lungul anilor, argumentul s-a schimbat, iar anumite cuvinte au devenit tabu și anumite concepte au devenit interzise. Și am ajuns în punctul în care însăși discuția despre fertilitatea umană, în general, - maternitatea la nivel global – a devenit mai mult sau mai puțin interzisă. 

Se pare că am renunțat la controlul populației, și toate tipurile de explicații se oferă în direcția cedării. Unii spun că Indira Gandhi a făcut un deserviciu întregului concept, prin planul ei dement de a-i steriliza pe bărbații indieni momindu-i cu câte un radio cu tranzistori. 

Alții pun complezența noastră pe seama Revoluției Verzi, care părea să arate că Malthus s-a înșelat. A devenit o lecție învățată faptul că populația lumii poate crește până la o mulțime de miliarde, deoarece omenirea a învățat să facă mai multe spice de porumb să crească în locuri unde înainte crescuse doar unul.

Iar apoi, în ultimii ani, ideea controlului populației planetei a fost mai mult sau mai puțin înăbușită printr-o mișcare de dublă învăluire, de la Dreapta la Stânga. Americanii de dreapta dezaprobă orice sună a control al natalității, iar George W. Bush retrage contribuția mică pe care America o face către Fondul ONU pentru Activitățile legate de Populație, în ciuda impactului asupra sănătății femeilor din țările în curs de dezvoltare. 

Cât despre stângiști, ei nu agreează sugestiile legate de controlul populației pentru că par să presupună ideea de colonialism și imperialism și faptul de a-i spune Lumii a Treia ce să facă; și, astfel, am ajuns în poziția absurdă în care omenirea se plânge de distrugerea mediului, dar, cu toate acestea, niciun comunicat de la niciun summit UE, G8 sau ONU nu pomenește de creșterea populației, care provoacă acea distrugere. 

Sigur, dezbaterea este acum inevitabilă. Uitați-vă la prețul alimentelor, care devin tot mai scumpe din cauza creșterii populației din India și China. Uitați-vă la pofta insațiabilă a chinezilor de carne, care a dus la o creștere atât de mare a costului hranei, încât Vladimir Putin a fost obligat să instituie un control al prețurilor în maniera nefericită a lui Dioclețian sau a lui Edward Heath.

Chiar și în Marea Britanie, crescătorii de pui consideră că prețul grăunțelor nu înseamnă doar costul grăunțelor și, deși criza alimentelor poate fi încă o dată soluționată cu ajutorul inteligenței omului, răul produs asupra mediului poate fi ireversibil. 

Este timpul să avem discuții de oameni maturi privind numărul optim de ființe omenești din această țară și de pe această planetă. Vrem, oare, ca sud-estul Marii Britanii, care este deja cea mai dens populată dintre țările importante ale Europei, să semene cu o suburbie uriașă?

Acesta nu este – și insist asupra cuvântului „nu” – un argument împotriva imigrației în sine, deoarece, într-un fel, nu contează de unde vin oamenii, iar imigranții au contribuit enorm la economia țării, prin aptitudinile și hărnicia lor. 

Aceasta este o întrebare directă despre populație și posibila mărime a rasei umane. 

Toate datele arată că putem reduce creșterea populației și sărăcia de pe glob promovând alfabetizarea și emanciparea femeilor și accesul la metode contraceptive. Nu este, oare, timpul, ca politicienii să înceteze să mai fie atât de timizi și să înceapă să vorbească despre adevărata problemă nr. 1?”