A murit Vadimir Bukovski, dizident rus, cel a cărui atitudine părintele Nicolae Steinhardt o găsea exemplară, enumerând-o printre cele trei soluții în fața un regim totalitar:

„Ea se rezuma: in prezenta tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, napastelor, primejdiilor nu numai ca nu te dai batut, ci dimpotriva scoti din ele pofta nebuna de a trai si de a lupta. (...) Bukovsky povesteste ca atunci cand a primit prima convocare la sediul KGB n-a putut inchide un ochi toata noaptea. Firesc lucru, isi va spune cititorul cartii sale de amintiri, cum nu se poate mai firesc; nesiguranta, frica, emotia. Dar Bukovsky urmeaza: n-am putut dormi de nerabdare. Abia asteptam sa se faca ziua, sa fiu in fata lor, sa le spun tot ce cred eu despre ei si sa intru in ei ca un tanc. Fericire mai mare nu-mi puteam inchipui. Iata de ce n-a dormit: nu de teama, de ingrijorare, de emotie. Ci de nerabdarea de a le striga adevarul de la obraz si de a intra in ei ca un tanc! Cuvinte mai extraordinare nu cred sa se fi pronuntat ori scris vreodata in lume. Si ma intreb - nu pretind ca e asa cum spun eu, nu, catusi de putin, ma intreb doar, nu pot sa nu ma intreb - daca nu cumva universul acesta, cu toate roiurile lui de galaxii cuprinzand fiecare mii ori milioane de galaxii fiecare cu miliarde de sori si cel putin cateva miliarde de planete in jurul acestor sori, daca nu cumva toate spatiile, distantele si sferele acestea masurate in ani-lumina, parseci si catralioane de mii de mile, toata viermuirea aceasta de materie. Astri, comete, sateliti, pulsari, quasari, gauri negre, pulberi cosmice, meteori, mai stiu eu ce, toate relele, toti eonii, toate timpurile si toate cuantumurile spatio-temporale si toate astrofizicile newtoniene ori relativiste au luat fiinta si exista numai pentru ca sa fi putut fi exprimate aceste cuvinte ale lui Bukovski.”

A fost închis la spitalul psihiatric într-o perioadă în care dizidenții nu mai erau simplu trimiși în Gulag, ci erau supuși presiunilor psihologice sau internați de-a dreptul ca nebuni. Ultima sa carte documentează modul în care aceste - și alte crime sovietice - au fost posibile și din cauza complicității occidentale, bazată pe mulți colaboratori KGB implantați în politica de vârf a unor state vestice.

În ultimii ani a avut probleme cu justiția britanică, fiind acuzat că deține în calculatorul propriu materiale de pornografie infantilă. Bukosvki, care a rămas o gură spartă și rea și cu regimul Putin (având, totodată, o părere proastă și despre Navalnîi, despre care bănuia că avea contacte cu actuala putere), s-a apărat afirmând că i-au fost plantate acolo de serviciile secrete rusești.

Dar ceea ce nu o să găsiți menționat prea des în memorialele publicate de presstituta de sistem autohtonă este atitudinea sa categorică față de Uniunea Europeană. Pentru Bukovski, Uniunea Europeană este pur și simplu o nouă URSS, „un alt monstru similar”, care în loc de Gulag are „corectitudine politică”. O scurtă discuție despre acest subiect puteți găsi la comments. A scris și o carte, tradusă și ea în română. Iată ce afirma dizidentul:

„Am putea spune că UE are un parlament ales. Și URSS avea un fel de parlament: Sovietul Suprem. Acesta aproba fără discuții deciziile Politburo (Biroul Politic al Partidului Comunist), la fel ca Parlamentul European, unde timpul luărilor de cuvânt al fiecărui grup este limitat și este adesea mai mic de un minut pentru un vorbitor.

Nu este exact ca în regimul sovietic? URSS a fost creată prin constrângere și foarte adesea prin ocupare armată. UE se creează, evident, nu prin forță armată, ci prin constrângeri și presiuni economice. Ni s-a spus că scopul Uniunii Sovietice era crearea unei noi entități istorice – Poporul Sovietic – și că trebuia să ne uităm naționalitățile, tradițiile și obiceiurile.

Același lucru se întâmplă și în cazul Uniunii Europene, se pare. Nu vor să fii britanic sau francez, vor să fiți cu toții o nouă entitate istorică: Europenii. Vor să facă să vă dispară sentimentele naționale și să vă oblige să trăiți ca o comunitate multinațională. Una din marile ambiții ale URSS a fost distrugerea Statului Național. Este exact ceea ce vedem în Europa astăzi. Bruxelles-ul vrea să nimicească statele naționale, pentru ca acestea să înceteze să mai existe.

Nimic nu se schimbă. În URSS avea Gulagul. Cred că el există și în UE. Un gulag intelectual numit „Corectitudinea Politică”. Când cineva vrea să spună ceva despre subiecte precum rasă sau gen, iar opiniile sale diferă de cele aprobate oficial, va fi ostracizat. Este începutul Gulagului, începutul pierderii libertății voastre.”

El vedea că, de fapt, prăbușirea comunismului a fost concomitentă cu victoria socialismului de tip menșevic în Vest, adică a unui softsocialism, cum îl numește traducătorul ediției în română a cărții sale despre UE.

Bukosvki a rămas la fel de înstrăinat de Rusia ca în dizidența sa. Dar și el, ca și alți dizidenți celebri anti-sovietici, ca Soljenițin sau Zinoviev, nu a fost niciodată un adulator al creațiilor politice ale Occidentului. Dar despre acest aspect se vorbește mai puțin la noi, căci strica narativa de bază despre cât de minunat este orice se întâmplă în Vest. Și cât de vinovați de tot răul suntem doar noi, esticii.