Editorialul presupune, ca orice articol de bun simț, o introducere în temă și, pe lângă inerenta subiectivitate a autorului, o oarecare legătură cu o realitate intrinsecă domestică și la modă. În cazul de față, toate acestea există, dacă suntem de acord că și la noi există căi ferate, dar și că nivelul de dezvoltare în ceea ce privește infrastructura și materialul rulant se află la nivelul drumurilor de fier din subcontinentul indian. Ei bine, ce-ați spune dacă ați descoperi o realitate comună și mai degrabă tristă, dar, din păcate, recunoscută oficial la ei, nici măcar adusă vreodată în discuție la noi?

Rețeaua indiană, construită în proporție de 99% în perioada colonială britanică, este extrem de deasă și folosită zilnic de 11 milioane de pasageri, care urcă de-a lungul a 24 ore în cele aproximativ 50 mii trenuri aflate în serviciu. Și, de aici vin problemele. Imaginați-vă că toaletele vagoanelor sunt exact precum cele din România, cu pedală. În mod normal, odată apăsată clapeta, ar trebui să curgă un pic de apă și să urmeze, potrivit legii universale a gravitației, deversarea materiilor fecale direct pe șine. Potrivit Ministrului Apei potabile și Igienei din guvernul de la Delhi, este vorba, textual "despre cel mai vast WC în aer liber din lume, o rușine pentru India, motiv de angoasă și de îngrijorare pentru orice om care visează la un minim de confort și de civilizație". În context, omul a spus că executivul are deja în program înlocuirea toaletelor așa-zis tradiționale cu unele ecologice, așa cum avem și noi deja în câteva trenuri pompos botezate InterCity.

Potrivit unui studiu comandat de ONU, circa 130 milioane de locuințe indiene nu beneficiază de canalizare și, deci, folosesc, teoretic, cabina aceea de lemn man-made, atât de răspândită și la noi. Conform acelorași surse, 600 milioane cetățeni indieni nu au acces la o toaletă civilizată, drept pentru care conducerea țării a propus înzestrarea gratuită a acestora cu cabine ecologice. Deci, eradicarea totală a acestei surse de infecție atât din trenuri, pe calea ferată, dar și din curțile oamenilor. Oricum, câteodată lucrurile sunt exact ceea ce par a fi, oameni buni! Sigur că rețeaua de căi ferate a Indiei este de câteva zeci de ori mai mare decât a noastră, e clar că populația Indiei depășește miliardul, dar, dacă veți împărți totul pe km pătrat, veți remarca un lucru cât se poate de jenant: în procente, stăm mai prost decât ei. Mult mai rău.

 

Păi, la noi, de exemplu, nici 30% din populație nu are acces la apă potabilă și la un WC cu acces la canalizare. Nu vă lăsați păcăliți nici de faptul că Ceaușescu i-a mutat pe mulți la bloc. Sunt multe asemenea imobile care nu au nici toalete, nici băi, ci un WC comun la 50 metri distanță de intrarea în paralelipipedul cu nume de bloc. Mai rău decât atât, după așa-zisa revoluție, multe ghetto-uri au fost debranșate de la rețea pentru neplata facturilor. Iar exemplele pot continua.

Am fost învățați la școală că suntem latini și că limba noastră are în comun multe lucruri cu italiana, spaniola, franceza etc. OK, așa este, dar limba nu este altceva decât un mijloc de comunicare, în niciun caz un lucru care să ateste o cultură comună. Veți observa, dacă mergeți în America sau în Canada, sau unde vreți Dvs, că nu vă veți avea deloc bine cu italienii sau cu spaniolii de acolo.

Dimpotrivă, amicii devotați și sinceri vor fi rușii, sârbii, chiar ucrainenii sau ungurii. Așa e și în economie, așa e și în psihologia de grup. Avem mult mai multe în comun cu indienii sau cu rușii, să zicem, decât am avea, teoretic, cu francezii sau spaniolii. Hai să spunem lucrurilor pe nume și să nu ne fie rușine.

 

Căile Ferate Române sunt cel mai vast și chiar original WC în aer liber din întreaga Uniune Europeană! Gândiți-vă puțin și veți vedea că acesta este adevărul. Poate citește cineva și se gândește să ia o măsură de bun simț. Nu de alta, dar acum chiar nu putem da vina pe turci, pe evrei, pe ruși sau pe alți vinovați de serviciu pe care-i avem în stoc atunci când nu merge ceva în țara românească.