George Soros dă lecții de democrație, apărând ONG-urile pe care le finanțează, reunite sub denumirea de „societate deschisă”, invocând așa zisa criza democratică și ascensiunea unor dictaturi fasciste și state mafiote, situație pe care, susține magnatul american, noul președinte Trump nu o va putea gestiona. Pentru că, spune el, Trump are o afinitate pentru dictatori.

Soros publică pe site-ul Project Syndicate un text-fluviu, în care deplânge soarta omenirii și face profeții despre viitorul lumii. Omul care a pus la cale revoluții portocalii pentru a răsturna regimuri din diverse colțuri ale lumii, spune și că este foarte îngrijorat de soarta UE, care e în pericol de a intra sub influența președintelui rus Vladimir Putin.

„Cu mult înainte ca Donald Trump să fie ales președinte le-am trimis prietenilor o felicitare de sărbători în care le spuneam: ”Vremurile acestea sunt altfel. Vă doresc tot binele într-o lume agitată”. Acum vreau să transmit acest mesaj întregii lumi. Dar înainte de a o face trebuie să vă spun cine sunt și ce valori susțin”, a scris George Soros pentru Project Syndicate, text publicat integral de cotidianul.ro.

„Sunt un evreu ungur în vârstă de 86 de ani și am devenit cetățean american după Al Doilea Război Mondial. Am învățat de mic cât de important este ce regim preia puterea într-o țară. Experiența care m-a format a fost ocuparea Ungariei de către Hitler, în 1944. Probabil că aș fi pierit dacă tatăl meu nu ar fi observat gravitatea situației. A făcut rost de identități false pentru familia lui și pentru mulți alți evrei; mulți au scăpat cu viața cu ajutorul lui.

În 1947 am fugit din Ungaria comunistă în Marea Britanie. Când eram student la London School of Economics am fost influențat de filozoful Karl Popper și mi-am format propria filozofie, bazată pe doi stâlpi – nedesăvârșirea omului și reflexivitate. Am împărțit regimurile în două categorii: cele în care poporul își alege liderii, care ar trebui să aibă grijă de interesele electoratului, și cele în care liderii își manipulează electoratul pentru a-și urmări propriile interese. Sub influența lui Popper, am numit prima categorie ”societate deschisă” și pe cea de a doua ”societate închisă”.

Cred că acum trecem prin momente istorice dureroase. Societățile deschise sunt în criză, în timp ce diversele forme de societăți închise – de la dictaturi fasciste la state mafiote – sunt în ascensiune. Cum s-a putut întâmpla asta? Singura explicație pe care o găsesc este că liderii aleși nu au reușit să se ridice la înălțimea așteptărilor electoratului lor, iar acest eșec a făcut ca electoratul să fie dezamăgit de democrație și capitalism. Mulți oameni au simițit că elitele le-au furat democrația.

După prăbușirea URSS, SUA au rămas singura mare putere, dedicată democrației și pieței libere. Principala evoluție în anii care au urmat a fost globalizarea piețelor financiare, susținută de cei care spuneau că globalizarea va spori bogăția generală. Până la urmă, dacă câștigătorii îi compensează pe cei care au pierdut, aceștia ar putea fi mulțumiți.

Această idee a fost eronată, pentru că nu a ținut cont de faptul că rareori sau niciodată câștigatorii se gândesc la cei care au pierdut. Însă potențialii câștigători au investit mulți bani în promovarea acestei idei, care în cele din urmă a învins. A fost o victorie a liberei inițiative dereglementate, a ”fundamentaliștilor pieței”, cum îi numesc eu. Deoarece capitalul financiar este un ingredinet indispensabil pentru dezvoltarea economică și pentru că doar câteva țări din lumea dezvoltată pot genera ele singure suficient capital, globalizarea s-a extins ca un incendiu. 

Capitalul financiar a putut circula și a putut evita taxele și reglementările.

Globalizarea a avut ample consecințe economice și politice. A adus convergență între țările bogate și cele sărace, însă a dus la inegalitate atât în țările bogate, cât și în cele sărace. În țările bogate, marile beneficii au fost acumulate de doar 1% din populație. Lipsa politicilor redistributive este principala sursă a dezamăgirii pe care o exploatează dușmanii democrației. Însă sunt și alți factori care au contribuit la asta, în special în Europa.

Am fost un susținător al Uniunii Europene încă de la începuturi. O vedeam ca pe materializarea ideii de societate deschisă: o asociere a statelor democratice care vor să sacrifice o parte din suverantitate spre binele comun.(...)

 

La fel este probabil să se întâmple și în sezonul electoral din Europa în 2017, în Olanda, Germania și Italia. În Franța, cei doi favoriți ai prezidențialelor sunt apropiați de Putin. Dacă va câștiga unul dintre ei, dominația lui Putin în Europa va fi un fapt împlinit. Sper că liderii europeni și cetățenii își vor da seama că aceasta le pune în pericol modul de viață și valorile pe care s-a clădit UE. Problema este că metoda folosită de Putin pentru a destabiliza democrațiile nu poate fi folosită și în sens invers, pentru refacerea respectului pentru adevăr și a viziunii echilibrate asupra realității.

Citiți articolul integral AICI.