Patriarhul Ierusalimului a trimis întâistătătorilor bisericilor ortodoxe autocefale invitația de a participa în luna februarie la o întâlnire în Iordania pentru a discuta grava problemă ucraineană.

Este al treilea conducător de biserică ortodoxă autocefală care încearcă să medieze în conflictul generat de recunoașterea de către Patriarhia Ecumenică a două grupări schismatice din Ucraina în anul 2018.

Înainte de invitația semnată de Patriarhul Teofil III al Ierusalimului, au mai încercat să medieze conflictul Arhiepiscopul Anastasie al Albaniei și Arhiepiscopul Hrisostom al Ciprului, dar Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului a oprit demersurile lor. El l-a refuzat și pe Patriarhul Ioan al Antiohiei, când acesta i-a propus să convoace o adunare panortodoxă care să dezbată problema ucraineană.

Sinodul BOR va trebui să dea și el un răspuns, care va fi a doua luare de poziție a BOR în această problemă, după recunoașterea de către Patriarhia Ecumenică a autocefalilor, prima fiind în comunicatul din 21 februarie 2019. 

Recunoașterea autocefalilor a afectat unitatea Ortodoxiei

Esența mesajului Sinodului BOR din februarie 2019 a fost importanța unității Bisericii. Pentru a păstra unitatea Ortodoxiei, Sinodul BOR a făcut apel la rezolvarea problemei între Patriarhia de Constantinopol și cea a Moscovei și, dacă aceasta nu se va întâmpla, la o întâlnire pan-ortodoxă.

Preocuparea pentru ca schisma din Ucraina să nu afecteze unitatea Ortodoxiei a fost exprimată de Sinodul BOR și în perioada în care Patriarhul Bartolomeu se pregătea pentru recunoașterea autocefalilor. Spre exemplu, în 24 mai 2018, Sfântul Sinod a explicat că „unitatea Bisericii este un dar sfânt al lui Dumnezeu, dar și o mare responsabilitate a ierarhilor, clerului și credincioșilor mireni”, subliniind că „unitatea se păstrează prin coresponsabilitate și cooperare între Bisericile Ortodoxe locale, prin cultivarea dialogului și a sinodalității la nivel panortodox, aceasta fiind o necesitate permanentă în viața Bisericii.” Același mesaj l-a avut Sinodul și în 25 octombrie 2018.

Din păcate, Patriarhia Ecumenică a ignorat atitudinea echilibrată a BOR și în 2018 a mers mai departe cu recunoașterea autocefalilor, fără să se consulte cu nicio Biserică autocefală, iar acum face presiuni asupra diferitelor Bisericilor locale să îi recunoască și ele pe autocefali. 

Principalul argument pentru recunoașterea schismaticilor din Ucraina pe care Patriarhul Bartolomeu l-a invocat a fost că în acest mod se va pune capăt schismei, dar această speranță s-a dovedit complet ireală și falsă.

A trecut un an și roadele actului Patriarhiei Ecumenice nu sunt cele ale unității, ci cele ale dezbinării.

Nu a avut loc nicio ameliorare a relațiilor dintre Patriarhia Ecumenică și Patriarhia Rusă, ci din contră.

În Ucraina, nu numai că nu s-a pus capăt schismei, dar conflictul inter-ucrainean s-a intensificat, în urma violenței prin care autocefalii au ocupat o serie de biserici canonice.În Biserica ucraineană canonică există în continuare de două ori mai multe parohii decât în gruparea autocefală.

În plus, schisma s-a extins. După ce o parte din episcopii Bisericii Greciei și cei ai Patriarhiei Alexandriei i-au recunoscut pe autocefali, Patriarhia Moscovei a întrerupt comuniunea cu ei. Iar aceasta se va întâmpla în viitor cu oricine îi va recunoaște pe autocefali. Câteva biserici locale au declarat ferm că nu vor recunoaște gruparea autocefală din Ucraina.

Presiunea Patriarhului Bartolomeu a produs o scindare în Muntele Athos, unde unele mănăstiri au cedat presiunii și au acceptat slujirea cu autocefalii, iar altele nu.

„Pomul se cunoaște după roade” – dacă dezbinarea care a urmat a fost și mai amplă decât schisma inițială, de ce să se continue escaladarea răului?

 BOR mai are un motiv pentru care nu se poate ralia poziției Patriarhiei Constantinopolului. În comunicatul din 21 februarie 2019, Sfântul Sinod și-a exprimat și grija pentru comuniunea bisericească și unitatea românilor ca neam. Astfel, a cerut să existe un vicariat românesc pentru românii din Ucraina.

Autocefalii, considerând că vor câștiga bunăvoința BOR și fără să ia aminte la problema unității Ortodoxiei, au înființat pe hârtie un vicariat românesc. Au sperat că românii din Ucraina vor trece în acel vicariat, iar, ca mulțumire, BOR va recunoaște structura autocefală. Dar în acel vicariat nu a mers niciun preot român, românii considerând că este o momeală, care dacă va fi acceptată va fi urmată de interzicerea slujirii în limba română, ceea ce duce rapid la deznaționalizare.

De asemenea, recunoașterea autocefalilor ar duce la ruperea comuniunii cu o foarte mare parte a românilor din Republica Moldova, care țin, juridic, de Patriarhia Moscovei. 

A participa la întâlnirea din Iordania ar fi un act de mare curaj al BOR, în condițiile în care Patriarhia Constantinopolului este sprijinită în implicarea din Ucraina de către SUA, iar Washingtonul este direcția în care politicienii români privesc cu teamă și jind ca spre Bruxelles.

Probabil că, din prudență, având în vedere situația din țară, dar și pentru menajarea Patriarhiei Ecumenice, acest lucru nu se va face.

Însă un nou apel la întâlnirea panortodoxă este necesar. Ar fi un semn pentru Patriarhia de Constantinopol că există o conștiință a sobornicitățiiși unității Ortodoxiei pe care dorința de a fi papă al ortodocșilor a Patriarhului de Constantinopol nu o poate frânge. Și poate va înțelege măcar acum că doar un sinod pan-ortodox poate rezolva problema pe care el a agravat-o. 

Probleme care cer cooperarea Bisericilor Ortodoxe locale

Rolul Patriarhului Bartolomeu ar fi putut fi unul istoric, în sens pozitiv, dacă ar fi folosit adecvat cinstea și statutul pe care le are Patriarhia de Constantinopol în Biserica Ortodoxă. Ar fi putut să convoace Bisericile Ortodoxe locale în mod periodic, pentru a da un răspuns unitar și competent la marile probleme care au apărut în lume în ultimele decenii și cu care se confruntă și ortodocșii. După Sinodul de la Creta, Patriarhul Daniel a spus că întâlnirile periodice între Bisericile Ortodoxe locale sunt firești și de dorit, propunând astfel de întâlniri la 3–4 ani. Dar, cu excepția Sinodului din Creta, Patriarhul Bartolomeu nu a convocat o astfel de întâlnire – nici măcar când a hotărât să se implice în Ucraina.

Astfel de întâlniri ar fi prilejul de întărire a unității Ortodoxiei și ar fi prilejul potrivit ca reprezentanții Bisericilor locale să conlucreze cu conștiința responsabilității față de Dumnezeu și față de oameni pentru a putea oferi adevărul de credință și sprijinul concret pentru a salva societatea contemporană de secularism și egocentrism. 

Iată câteva probleme contemporane la care Biserica Ortodoxă are nevoie să răspundă și teoretic,dar mai ales prin sprijin concret, atât pentru credincioșii ortodocși, cât și pentru întreaga lume, pentru care este chemată să fie sarea pământului și lumina lumii. La aceste probleme, Patriarhul de Constantinopol ar fi putut să ofere cadrul de analiză și sprijin.Încă nu este prea târziu. 

Persecutarea creștinilor

Există o reală persecuție a creștinilor din partea secularismului în societățile occidentale și din partea islamului radical în unele state islamice. Fără un efort unitar, cei afectați de aceste persecuții nu vor putea rezista.

Cel mai vizibil exemplu de lipsă de reacție față de un caz foarte cunoscut este răpirea a doi episcopi din Siria, unul ortodox, mitropolitul Pavel de Alep, iar celălalt siriac, în anul 2013.

Spre cinstea Patriarhului Daniel și a ierarhilor români, BOR a vorbit în numeroase rânduri despre cele întâmplate și a oferit prilejul ierarhilor Patriarhiei Antiohiei să vorbească și în România.

Dar a lipsit o poziție a Patriarhiei Ecumenice, o poziție care era firesc să alăture toate Bisericile Ortodoxe locale în cererea de a fi rezolvată problema răpirii. Această poziție panortodoxă era necesară, deoarece răpirea înalților ierarhi a avut ca scop principal demoralizarea creștinilor și forțarea lor să abandoneze credința creștină sau să plece din locurile în care viețuiesc. 

Răspuns ortodox și sprijin concret la globalizare, secularism și revoluția sexuală

Globalizarea tehnologiilor de comunicare și accesibilitatea lor pentru copii și tineri duce la dezrădăcinarea de familie, de istorie și de Dumnezeu, la o depersonalizare care întunecă chipul lui Dumnezeu din tânăra generație, înainte ca ei să ajungă la maturitate. Globalizarea a dus la înstrăinarea generațiilor între ele, inclusiv între membrii unei familii. Și Patriarhia Română, și Patriarhia Antiohiei au dedicat anul 2020 unor teme legate de familie – dar conlucrarea panortodoxă ar spori cu mult eficiența eforturilor fiecărei biserici în parte.

Revoluția sexuală din anii 1960–1970 a dus la extinderea patimii desfrânării într-o măsură nemaiîntâlnită nici între creștini, nici în lume, și la normativizarea ei în civilizația occidentală. Ca urmare a comunismului și a revoluției sexuale, a fost normativizat avortul, țările majoritar ortodoxe fiind în fruntea statisticilor legate de uciderea copiilor nevinovați. Tot țările ortodoxe sunt cele mai afectate de traficul de femei pentru prostituție și de industriile video-chat-ului și ale pornografiei.

Nu există un răspuns unitar la fertilizarea in vitro și un sprijin concret pentru familiile afectate de infertilitate. FIV-ul este o fabrică de copii din care peste 95% mor fără să se dezvolte până la naștere și fără să primească botezul, fapt ignorat de doctorii care nu consideră că viața umană începe la concepție și de părinții stăpâniți de dorința de a avea copii biologici cu orice preț.

Ultimul punct la care s-a ajuns în această problemă este legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex în Grecia – unde Patriarhia de Constantinopol are teritorii care sunt în jurisdicția ei canonică.

Formare și misiune

Este necesară conlucrarea între Bisericile locale în ceea ce privește modalitățile de pastorația copiilor, a adolescenților, a tinerilor și a familiilor și în formarea clericilor și a monahilor.

Noile forme de organizare civică au nevoie de un răspuns potrivit Ortodoxiei, altfel va continua confiscarea de către mișcările seculariste a activităților de caritate. Chiar și în unul dintre domeniile sale de interes, ecologia, Patriarhul Bartolomeu nu a colaborat cu Bisericile locale pentru a scoate ecologia din paradigma seculară și a restabili sensul ei, anume datoria omului credincios de a folosi responsabil și de a purta de grijă de creația lui Dumnezeu.

Misiunea în rândul neortodocșilor și a necreștinilor este blocată de pretenția necanonică a Patriarhiei Ecumenice că este exclusiv atribuția ei, când nici măcar nu are resurse umane pentru a o face. Revenirea la o misiune ortodoxă reală se poate face doar prin conlucrarea tuturor Bisericilor Ortodoxe locale.Ce mărturie putem da lumii despre adevărul credinței noastre, când Ortodoxia este dezbinată? 

O altă mare șansă ratată în acești ani este mijlocirea apropierii între creștinii care susțin valorile religioase în Occident și în Răsărit, inclusiv unitatea lor în protejarea creștinilor din țările unde ei sunt supuși persecuțiilor.

În loc să folosească legăturile diplomatice strânse pe care le are cu Europa Occidentală și SUA și legăturile bisericești cu ortodocșii pentru o rezistență comună la secularism și la radicalismul islamic, Patriarhul Bartolomeu a crescut distanța dintre ei. Astfel, în schisma ucraineană a atașat Biserica la interesele politice ale SUA în lupta lor cu cele rusești, în loc să le arate interesul comun.

Un efect al acestei dispute îl vedem în România, unde susținătorii valorilor religioase în societate s-au împărțit în două tabere, una radical pro-occident și radical anti-rusă, alta moderat anti-occident și moderat pro-rusă; iar aceste tabere se luptă mai mult una cu alta decât fiecare cu secularismul. 

Sperăm că un apel hotărât din partea Sinodului BOR pentru realizarea necesarei întâlniri panortodoxe va fi un semnal către Patriarhia de Constantinopol că trebuie să se întoarcă din drumul dezbinării și să meargă pe drumul unității, care este drumul comuniunii sobornicești, în dragoste și smerenie.

Ortodoxia are nevoie de Patriarhia Ecumenică pentru a aduce un echilibru în diferențele dintre Bisericile autocefale și are nevoie ca Patriarhul Ecumenic să își împlinească slujirea de a exprima unitatea Bisericii și adevărul pe care ea îl primește de la Capul ei, Hristos Domnul.