ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



România se pregătește să semneze controversatul Pact ONU pentru migrație. Un anunț oficial care a venit miercuri din partea Administrației Prezidențiale, conform căruia președintele Iohannis a semnat memorandumul propus de Guvern în acest sens. Documentul pe care guvernul României se pregătește să îl semneze luna viitoare, în Maroc, neîmbrățișat de state precum Austria, Australia, Bulgaria, Cehia, Croația, Elveția, Israel, Italia, Polonia, Ungaria și Slovacia, este considerat drept o încălcare a suveranității, încurajând migrația și punând în pericol securitatea țărilor semnatare. De amintit că România a decis, în mai, să semneze o declarație euro-africană ce recunoaște „avantajele migrației în ceea ce privește dezvoltarea”, adoptată într-o conferință ministerială în Maroc la care au participat șaizeci de țări din Europa și Africa. Declarația respectivă „descrie migrația ca un fenomen necesar pozitiv și favorabil ce contribuie la dezvoltarea globală”, afirmație pe care, Ungaria a respins-o, nefiind semnatară a declarației.

Dare ce este de fapt Pactul Global privind Migrația?

Pactul Global privind Migrația este un acord dorit de Organizația Națiunilor Unite  pentru a crea guvernarea globală pe tema migrației. Ideea este de a crea o rețea internațională într-un cadru comun de referință care să reglementeze ceea ce ONU consideră un drept real: migrația.

Pactul urmărește atingerea a 23 de obiective privind tema migrației globale. Începe de la colectarea datelor privind emigrația și imigrația, pentru a înțelege modul de gestionare a fluxurilor și implementarea politicilor care vizează gestionarea celor care migrează. Apoi, există obiective care vizează protecția persoanelor în diferitele etape ale migrației, cu sprijinul deplin al persoanelor din țara de origine și țara de sosire. Printre aceste 23 de obiective nu se află doar probleme legate de siguranța persoanei care emigrează, ci elemente privind contradicția cu xenofobia și sprijinul pentru integrare în țara în care ajung migranții.


În cele din urmă, acest document pornește de la o premisă: necesitatea unei „abordări de cooperare pentru optimizarea beneficiilor globale ale migrației, abordarea riscurilor și provocărilor pentru persoanele și comunitățile din țările de origine, de tranzit și de destinație".

Punctele nevralgice

Problema este că acest acord interguvernamental, care va avea botezul oficial la Marrakech, la 11 decembrie, are mai multe puncte critice pe care mai multe guverne, în special ale statelor care vor să-și apere frontierele, le-au semnalat atât pe  plan intern cât și internațional. Asta a făcut ca opt state europene să anunțe deja că nu se vor alătura Pactului ONU pentru migrație, așa cum au decis și Australia, Israel, SUA și Brazilia.

Motivul principal al criticilor provine din faptul că acordul interguvernamental dorit de ONU pornește de la această premisă: că emigrarea este un drept. Iar dacă emigrația este un drept, nu există nicio diferență. Ce înseamnă asta? Că nu se poate face o distincție între cei care emigrează din cauza unui pericol real privind siguranța lor, cum se întâmplă în cazul unui refugiat politic, și între cei care emigrează din motive economice. Iar într-o perioadă de schimbări economice și politice la scară globală, este tot mai limpede că, în multe cazuri, migrația este rezultatul unui motiv economic, chiar înaintea celui de securitate.
 
Contradicție cu tezele suveraniste

Așa după cum declara subsecretarul pentru afaceri externe, Guglielmo Picchi, anunțând decizia guvernului de la Roma de a nu semna pactul ONU pentru migrație, acest document „consideră fluxurile migratorii un fenomen unitar, care nu este diferențiat de la caz la caz, dar proclamat ca un  fenomen pozitiv pentru toată lumea. Nu face distincția în mod serios între refugiații politici și imigranții ilegali, necesitând pentru fiecare dintre aceștia un nivel ridicat de servicii pe care țara gazdă trebuie să se angajeze să le ofere”.

Pactul contestat de tot mai multe state vine în contradicție cu tezele mișcărilor și guvernelor mai mult sau mai puțin suverane care au stabilit ca prim obiectiv protejarea frontierelor lor. Și, deși există voci care spun că semnarea acestui pact nu îl va face automat unul obligatoriu, este greu de crezut că semnătura pusă pe un acord interguvernamental este inutilă sau fără valoare. Pentru că pactul pe care țările îl vor semna la Marrakech, printre care și România, poate avea un impact notabil nu daor în prezent, ci și pe viitor.