Demiterea (sau concedierea) consilierului pentru securitate națională, John Bolton, era anticipată de ceva vreme, dar a fost întâmpinată de mass-media ca un gest neașteptat.

”Ulii” politicii externe au jelit plecarea lui Bolton, considerând-o un semn de slăbiciune in fata Iranului, in timp ce lobby-ul pro-Iran a jubilat, scrie breitbart. com.

Cu toate acestea, scrie sursa citată, niciuna dintre reacții nu este corectă. Și asta pentru că este puțin probabil ca Donald Trump  să își schimbe politica de presiune maximă asupra Iranului, fiind una dintre acțiunile în care crede cu convingere.

Este însă cât se poate de adevărat că Bolton a consolidat politica administrației Trump din Iran. În timpul predecesorului său la securitate națională, H.R. McMaster, administrația a dat semne de nesiguranță în Orientul Mijlociu.

După nunmirea lui Bolton, în martie 2018, SUA s-au retras din acordul nuclear iranian eșuat și au impus sancțiuni regimului de la Teheran. De asemenea, administrația SUA a  dus politici cruciale pro-Israel, cum ar fi ieșirea Americii din Consiliul Național al Drepturilor Omului și recunoașterea suveranității israeliene asupra Înălțimilor Golan. (Decizia de a muta ambasada SUA în Israel la Ierusalim a fost luată înainte de numirea lui Bolton, iar Congresul a votat pentru ca Agenția ONU de Ajutorare a Palestinienilor Refugiați din Orientul Apropiat să nu mai fie finanțată, pe motiv că organizația umanitară este "iremediabil defectă", în timp ce Bolton își intra în pâine).

În cazul Venezuelei, poziția radicală a lui Bolton față de situația din această țară s-a temperat, dar asta și pentru că opoziția din această țară este foarte slabă. Iar această politică de aici înainte nu se va schimba.

În schimb, susține site-ul american, schimbarea se va face în zonele în care președintele Trump consideră că o politică mai soft ar putea ajuta. Este cazul Coreea de Nord. Poziția dură a lui Bolton a fost o provocare incă de la început: deși Trump și Bolton au aplicat tehnica arătării morcovului și bastonului cu un anumit succes, a devenit clar că Phenianul dorea să vadă mai multe compromisuri din partea SUA înainte de a face concesii suplimentare. Șansele pentru un acord - bun sau rău - sunt acum mult îmbunătățite.

În ceea ce privește situașia din Afganistan, președintele Trump pare să meargă pe o abordare similară cu cea   a lui Barack Obama și vrea să ajungă la un acord care să permită retragerea ordonată a trupelor Statelor Unite. Spre deosebire de Obama, nu este însă dispus să negocieze sub presiunea atacurilor. Dar caută o ieșire.

Cât despre Rusia, probabil că Trump dorește, probabil, o apropiere de eternul inamic al SUA, lucru pe care Bolton nu l-ar fi vrut. Deși o confruntare cu Rusia poate avea loc acolo unde este necesar - vezi Groenlanda - Trump consideră că Rusia este cheia altor oferte.

Președintele Trump urmărește parcă un tipar,  menținând in jurul său oameni pentru anumite sarcini speciale, pe care numai aceștia le pot îndeplini, după care îi schimbă din funcțiile respective.

Nu se poate spune că SUA nu ar fi avut o politică la fel de dură vizavi de Iran fără Bolton. Este, de asemenea, incontestabil faptul că Bolton a ajutat la remodelarea politicii Statelor Unite față de Organizația Națiunilor Unite, China, Venezuela și palestinieni.  Și a făcut asta fără să declanșeze războaie, așa după cum anticipau unele voci.

Dar acum, când Trump vrea să facă progrese clare în discuțiile de pace în Coreea de Nord și Afganistan, are nevoie de altfel de competențe. Poate și pentru că președintele gândește ca un om de afaceri, nu ca un politician. A avut nevoie de consecvență și a găsit-o în cazurile Iran, Venezuela și China. Dar pentru Coreea de Nord, Afganistan și Rusia, Trump vrea mai multe progrese. Aceasta este sarcina următorului consilier, concluzionează breitbart.com