După aproape șase ani de război civil, Siria a devenit o țară care zace în ruine, iar viitorul pare tot mai sumbru. Mii de oameni au murit, late milioane au luat calea exilului. Fără nici cea mai mică speranță la orizont a încetării ostilităților sângeroase și cu anunțarea unor armistiții care sunt încălcate după doar câteva ore, grupările care își dispută controlul în Siria continuă bătălia pentru supremație.

 

 

Protagoniștii acestui război sângeros, care pare fără sfârșit, guvernul sirian, organizația jihadistă Statul Islamic, facțiunile kurde și alte câteva grupări ale rebelilor care încearcă să dărâme regimul Basahra al-Assad, se înfruntă, zilnic, cu aceeași obstinație, pentru ce a mai rămas de controlat. Sau pentru a prelua controlul asupra zonelor stăpânite în ultima perioadă de rivali.

În afară de trupele guvernamentale, Bashar al-Assad beneficiază de 200.000 de auxiliari, în special din cadrul Forțelor de Apărare Națională. Acestora li se adaugă luptători ai mișcării șiite libaneze Hezbollah (între 5.000 și 8.000) și combatanți iranieni, irakieni și afgani. Principalii aliați ai lui Assad sunt Iranul, care îl ajută cu bani și cu mii de combatați, și Rusia, care a lansat la sfârșitul lui septembrie 2015 o campanie aeriană ce i-a permis liderului sirian să-i respingă pe rebeli în provinciile Alep, Latakia (vest), Damasc și Daraa (sud) și pe Statul Islamic din Palmyra.

Trupele guvernamentale ale regimului Assad, susținute de avioanele Rusiei, intrate în acest război în 2015, au urmat politica pașilor mărunți, și au obținut victorii majore. Să amintim că prezența militară a Rusiei în Siria a fost aproape universal acceptată, solicitarea de ajutor formulată de regimul de la Damasc eliminând orice discuții pe această temă, iar ulterior, după atacurile teroriste de la Paris, chiar și guvernul francez a cerut sprijinul militar al Rusiei împotriva Statului Islamic. 

 

Cu ajutorul raidurilor aviației ruse, în ultimele luni, armata lui Assad a reușit să preia controlul asupra unor teritorii importante, alungându-i pe jihadiștii ISIS din Palimira, unul dintre cele mai importante locuri ale Siriei. Cel mai răsunător  triumf al trupelor guvernamentale rămâne însă cel de la finele lui 2016, când s-a reușit redobândirea controlului aspura Alepp-ului, una dintre cele mai importante câmpuri de război a acestui conflict sângreros. Orașul Alep, situat în nord-vestul Siriei, era din iulie 2012 scena confruntărilor între armata siriană, insurgenți și teroriști. Partea de vest a orașului era sub controlul serviciilor de securitate siriene, în timp ce estul era ocupat în principal de forțele opoziției. Unele cartiere estice erau sub controlul unor grupuri afiliate rețelelor teroriste Stat Islamic și Al-Qaida.

 

La 6 ianuarie 2017, Rusia a început să-și reducă prezența militară în Siria odată cu retragerea flotei din Mediterana.  Asta după ce președintele Vladimir Putin a anunțat la sfârșitul lui decembrie un armistițiu în Siria, precizând  că Rusia își va reduce forțele militare din această țară.

În paralel, militanții kuruzi au obținut și ei victorii militare importante, în nordul Siriei, luând bucată cu bucată din teritoriile aflate sub stăpânirea ISIS. Vara trecută, în luptă s-au aruncat și militarii turci, tot pentru a combate organizația Statul Islamic, alungându-i pe jihadiști din orașul Jarablus. Operațiunea turcilor nu a fost însă pe placul kurzilor sirieni, care au condamnat incursiunea militară a Ankarei, catalogând-o drept o "declarație de război". Care pare să fi prins contur, date fiind atentatele comise în Turcia în ultimele luni, inclusiv în noaptea de Anul Nou. 

 

Intervenția declanșată de armata turcă în nordul Siriei în august 2016 a declanșat o escaladare puternică a atacurilor teroriste devastatoare comise în Turcia de grupuri din Siria precum Stat Islamic, Frontul al-Nusra și Șoimii Eliberării Kurdistanului (TAK), atentatele adăugându-se celor comise oricum de mișcarea separatistă Partidul Muncitorilor din Kurdistan, avertizau înca de anul trecut cei de la site-ul israelian DebkaFile.

Pe frontul împotriva Statului Islamic, Forțele Democratice Siriene (FDS), adică rebelii anti Assad, susținute de Statele Unite, au anunțat și ei, anul trecut, o victorie asupra orașului Al-Bab, în nordul Siriei, situat la circa 50 de kilometri sud-vest de Manbij. După mai bine de două luni de lupte, FDS au preluat controlul asupra Manbej, o pierdere grea pentru Statul Islamic, care a răams din nou fără un punct-cheie pe axa principală care îi permite grupării să-și transporte oameni, arme și bani între Turcia și sectoarele pe care le controlează în Siria.

2016 nu a fost un an bun pentru ISIS nici în Irak. Jihadiștii Statului Islamic s-au văzut alungați din teritorii ale Sirieii, dar și din Irak, unde kurzii irakieni și Forțele de Securitate Irakiene au reușit să reia controlul asupra orașului Mosul.

Dincolo de declarațiile liderilor occidentali, realitatea în războiul din Siria a ultimului an este că Statul Islamic s-a dovedit cel mai puternic actor în confruntarea cu regimul de la Damasc. Mai mult, Statul Islamic a reușit să învingă decisiv forțele a două guverne, cel irakian, respectiv cel sirian, generând o presiune suficient de puternică în regiune pentru a genera formarea unei coaliții informale care poate cuprinde atât Rusia, cât și Statele Unite. Problema combaterii Statului Islamic este că, la fel ca și în cazul regimului condus de Bashar al-Assad, divergențele dintre oponenții săi sunt în continuare prea puternice pentru a justifica orice formulă de colaborare, fie ea și una punctuală.