Sensul cuvântului "democrație" al zilelor noastre este similar cu cel al "republicii" lui James Madison, unul dintre "părinții fondatori" ai Statelor Unite. Este vorba despre guvernarea prin reprezentanți. De la acest concept se pleacă pentru a fi înțeleasă poziționarea alegerilor în viața americanului de rând.

Fiecare cetățean american își însușește drepturile personale, considerând că aceste drepturi îi sunt date prin naștere, iar legislația i le garantează. Americanii sunt o nație tânără, complexă, compusă din, cred, mai toate populațiile pământului și din această alcătuire vine și respectul imens fața de libertățile individuale, conceptul "trăiește și lasă (pe celălalt) să trăiască", dragostea față de Dumnezeu, familie și țară înainte de orice. Evident, mă refer la cetățeanul de rând, acel american care respectă imnul și știe să îl și cânte, care crede că drepturile sale constituționale sunt absolute și care se adună cu familia în jurul mesei de Ziua Recunoștinței. 

De aceea, America pare că nu știe cum să reacționeze la extremismul furibund, fascistoid al guvernării nelegitime a lui Iosif Robinettovich Biden. "We, the people" înseamnă că guvernanții ne slujesc pe noi, cetățenii și că răspund pentru acțiunile lor. În condițiile în care puterea poporului a fost tâlhărită la drumul mare prin inflația de voturi și prin cea monetară, adică prin furtul electoral la nivel de milioane de voturi ilegale și prin tipărirea de trilioane de dolari, omul de rând a pierdut dreptul elementar la guvernare prin reprezentare.

Dispariția democrației moderne și sfârșitul republicii lui Madison înseamnă că nu mai poți trage la răspundere pe nimeni folosind argumentele puterii financiare, prin taxarea din care se plătesc salariile aleșilor sau ale puterii electorale, prin vot. Poporul nu mai are reprezentare reală nici în Congres, nici în Guvern. Mai rămâne, ca ultimă speranță de viață a unui organism căzut pradă unei boli autoimune, votul electoral onest, care, în ciuda corupției cancerigene din guvernarea americană, mai are șansa de a dărui o gură de oxigen plămânului național. În condițiile în care oamenii au ajuns la saturația adevărată, cea care stă înfiptă în inima unui popor și îi trezește conștiința națională. Conștiință națională care se exprimă prin voința comună a unui neam. "Live free or die", în traducere: "Trăiește liber sau mori". Noi toți trăim vremuri de testare a solidității credinței noastre în Dumnezeu, familie, neam și țară. Libertate sau moarte, nu mai există întoarcere, nu se mai acceptă ezitări ridicole și jumătăți de măsură.

Oamenii în Statele Unite se îndeamnă unii pe alții să meargă la vot în număr cât mai mare, ca să fie măcar o șansă pentru eliminarea furtului electoral. Există o îndârjire ascunsă și în fierbere care se simte în societate. Nu știu ce va fi, dar, în condițiile acestui prezent extrem de tulbure, cred că acum se va vedea din ce material este făcut poporul american contemporan.

Alegerile de marți, 8 noiembrie 2022

De ce se numesc "midterms"? Pentru că se întâmplă exact la mijlocul perioadei unui mandat prezidențial, denumirea provenind din comprimarea cuvintelor "middle" și "term". 

Cum s-a ajuns să se voteze marțea? Începând din secolul XIX și pur și simplu din pragmatism. Motivele principale fiind: distanța mare până la centrele de votare, care necesita de multe ori o zi sau mai mult de călătorie și faptul că duminica lumea mergea la biserică. Cum miercurea era, în general, ziua din săptămână dedicată târgurilor agricole, s-a ajuns la concluzia că ziua cea mai potrivită pentru vot e marțea. Chiar sunt state care au "sărbătoare civică" în ziua alegerilor, când este zi liberă pentru a se facilita votarea (Hawaii, Delaware, New York, New Jersey, de exemplu).

Cât despre luna noiembrie ca lună de vot, a fost aleasă tot luând în considerare muncile agricole, căci recoltele erau deja culese și vremea încă acceptabilă pentru călătorii.

Înregistrarea fiecărui cetățean ca votant se face declarându-și afilierea la un anumit partid sau independența față de orice formațiune politică. Înainte cu câteva luni de alegerile generale, sunt alegeri în cadrul fiecarui partid, dar care se desfășoară tot la urne, cu aportul fie exclusiv al celor înregistrați ca suporteri ai partidului respectiv, în situația Partidului Republican, fie fără condiționare de apartenență, în situația Partidului Democrat. În lupta electorală își mai arată prezența și alte partide, mici și, practic, fără greutate reală în Congres, ca Partidul Ecologist sau Partidul Libertarian. Nu se poate vota fără a fi înregistrat în statul respectiv.

Fiecare stat are propriile legi electorale, deci desfășurarea votării nu este unitară pe tot teritoriul Statelor Unite, din punct de vedere procedural.

Cam cu două săptămâni înainte de ziua alegerilor, depinzând de legislația statului respectiv, fiecare alegător primește o copie după buletinul de vot, pentru a se familiariza cu ce va alege în ziua votării. 

Ce ar putea să intereseze pe votantul din România, este conținutul buletinului de vot, care nu se limitează la numele reprezentantului din Camera Congresului SUA, a senatorului din Senat sau numele reprezentantului sau senatorului din Congresul statal, ci cuprinde​ și numele membrilor din Consiliile orășenești și județene. De asemenea, cetățeanul american votează membrii Consiliilor directoare ale districtelor școlare, votează procurorii locali, ministrul de Justiție al statului, ministrul Educatiei statal. În SUA, anumiți judecători trec prin procesul de vot pentru a ocupa funcțiile respective, chiar și șeriful este votat de cetățeni. Se votează anumite propuneri legislative, se aprobă sau nu prin votul popular împrumuturile pe care intenționează să le facă districtele școlare pentru diverse renovări sau alte investiții. Votul este luat în serios și se merge cu lecția învățată la urne. Prin această formulă de vot, este implicat atât cetățeanul american, cât și aleșii săi, care trebuie să răspundă în fața poporului, căci poporul are puterea. Relația dintre cetățean și aleși este aceea dintre un șef și angajații săi.

Nu ar strica nici poporului român să amintească propriilor aleși că ei nu sunt șefii cetățeanului, ci doar niște simpli prestatori de servicii pentru acesta și că trebuie să arate respect față de voința poporului.

Nu uitați, dumneavoastră le plătiți salariile!

Numai (de) bine!

Adela Cincă