ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Occidentul pare tot mai înclinat să traga cortina peste "experimentul ucrainean”. Investirea masivă de bani și armament a fost înghițită parcă de un Butoi al Danaidelor (citește corupție și contrabanda), dar teritoriul țării geme sfâșiat sub dărâmături, iar pe teatrele de operațiuni militare, dezastrul trupelor regimului de la Kiev se apropie implacabil.

În Congresul SUA crește numărul celor care se opun unor noi ajutoare financiare, Europa occidentală simte efectul boomerang al sancțiunilor aplicate Rusiei, iar mari zone ale globului sunt amenințate de foamete.

Susținătorii războiului sunt împărțiți. Complexul militar-industrial e interesat de continuarea măcelului, cercurile de afaceri, dar și mari sectoare ale populației sunt tot mai afectate de restricții și privațiuni. Iar Kievul cere mereu bani și armament.

Războiul din Ucraina nu mai e o afacere rentabilă. Dar pacea? După un război, refacerea oferă o infinitate de "oportunități” de îmbogățire și marilor moguli, și speculanților de tot felul. Iar în presa occidentală încep să apară, deocamdată timid, dar tot mai insistent, scenarii de "refacere” a Ucrainei.

Refacere sau tot afacere? Ucraina de după război pare un teren ideal pentru mari afaceri și profituri. Reconstrucția tarii va necesita timp și bani. Însă vechea corupție va fi un obstacol dificil de depășit pentru a asigura această reconstrucție.

Ideea unui ajutor financiar masiv pentru reconstrucția Ucrainei nu este nouă. Din martie 2015, scriitorul Bernard-Henri Lévy, susținut de o serie de politicieni europeni, printre care fostul ministru de externe Bernard Kouchner, și mari oligarhi ucraineni - Dmytro Firtas, Victor Pinciuk, Rinat Ahmetov, a prezentat un „Plan Marshall pentru Ucraina". Obiectivul său a fost înființarea Agenției pentru Modernizarea Ucrainei (AMU), care să fie finanțată printr-un fond special de investiții de 300 de miliarde de euro strâns de la U, FMI și diverse fonduri suverane. Dar proiectul s-a împotmolit din cauza acuzațiilor grave de corupție aduse anturajului oligarhilor ucraineni.

Ideea reapare din nou, mai viguros. La Forumul de la Davos, președintele Zelensky a cerut un ajutor lunar de 5 miliarde de euro de la liderii occidentali pentru reconstruirea țării. Statele și instituțiile internaționale concurează acum în anunțul unor sume colosale dedicate reconstrucției Ucrainei în cadrul „un nou Plan Marshall”. Căci distrugerile provocate de război sunt estimate la sute de miliarde de euro, inclusiv peste 100 de miliarde doar pentru infrastructura fizică .

Dar flagelul corupției endemice, care a afectat dezvoltarea țării după independența a în 1991, amenintă cu un risc ridicat că acest ajutor financiar masiv să fie deturnat către indivizi corupți și rețele criminale.

Înainte de război, corupția făcea ravagii în Ucraina. În 2020, conform Transparency International, Ucraina avea același indice de percepție a corupției ca Zambia sau Sierra Leone. În 2021, Curtea de Conturi Europeană (CCE), care se vrea „gardianul finanțelor UE”, deplângea, într-un raport faptul că acțiunea UE în favoarea reformelor în Ucraina a fost ineficientă în lupta împotriva flagelului. Raportul arăta că zeci de miliarde de euro s-au pierdut anual din cauza corupției, a fluxurilor financiare ilicite și a spălării banilor. CCE denunța "legăturile dintre oligarhi, înalți funcționari publici, lideri politici, sistemul judiciar și companiile publice” din Ucraina și regreta eșecul UE de a dezvolta "o adevărată strategie care vizează marea corupție".

Dar Occidentul – pe lângă ajutorul militar masiv pe care îl oferă Ucrainei – i-a acordat un ajutor financiar la o scară nemaivăzută după cel al doilea război nondial: Statele Unite (40 de miliarde de dolari); G7 (19,8 miliarde USD); UE (16 miliarde EUR); Franța (300 milioane EUR); FMI (1,4 miliarde ajutor de urgență), plus alte țări, instituții sau persoane private. Președintele Comisiei Europene, Ursula Von Der Leyen, a anunțat un plan finanțat de statele UE și instrumentul financiar RebuildUkraine, susținut de bugetul european.

Cu 44 de milioane de locuitori și o suprafață comparabilă cu cea a Franței, Ucraina ocupă un loc mondial fruntaș în producția agricolă (floarea soarelui, grâu, porumb, hrișcă, cartofi etc.) și deține 5% din resursele minerale ale planetei. Dar PIB-ul pe locuitor al țării, de 3.726 de dolari, e puțin mai mare decât cel al Algeriei, Tunisiei sau Filipinelor, cu mult în urma SUA (63.000 USD), Germania (47.000 USD), Franța (38.000 USD), Rusia sau China. (10.000 USD) sau Turcia (8.738 USD). Salariul mediu lunar în Ucraina nu depășește 485 €. Și aproape 70% dintre pensionarii ucraineni primesc mai puțin de 116 euro pe lună.

Cum poate fi explicată o asemenea discrepanță între imensa bogăție naturală a țării și nivelul îngrijorător de trai al locuitorilor ei?

La fel că Rusia și alte foste republici sovietice, Ucraina a privatizat în mod fraudulos materiile prime și industriile țării. Jurnalista franceză Sophie Lambroschini scrie despre sistemul oligarhic ucrainean că„stabilitatea regimului politic ucrainean se bazează pe un echilibru precar: raportul de putere între câteva clanuri politico-economice puternice, născute din slăbiciunea noului stat ucrainean după destrămarea URSS în 1991”. De la independență, liderii ucraineni au fost adesea ei înșiși oligarhi, precum fostul președinte Petro Poroșenko, cu unui imperiu de afaceri a cărui avere este estimată la 1,7 miliarde de dolari. Se spune că și Zelensky și-a ascuns marea avere în mai multe paradisuri fiscale.

În septembrie 2021, Zelensky a adoptat o lege pe oligarhi care urma să intre în vigoare la 7 mai 2022. Între timp însă, lupta împotriva corupției nu mai este o prioritate. Intre stat și oligarhii din Ucraina exista o coliziune evidentă.

Ihor Kolomoisky, șeful unui imperiu media și mentorul președintelui Zelensky, a preluat, potrivit Kyiv Post, controlul asupra companiei petroliere de stat Ukrnafta. Dmytro Firtash controlează o cotă substanțială a pieței titanului din Ucraina și a sectorului chimic, are un monopol pe îngrășămintele cu azot și deține majoritatea companiilor de gaze. Cel mai bogat oligarh ucrainean, Rinat Akhmetov, a făcut avere în industria siderurgică, minieră și energetica. Deține oțelărie Mariupol, cea mai mare din Europa, care a fost asediată de forțele ruse. Companiile sale controlează peste 50% din piața ucraineană a minereului de fier și extrag aproape 70% din cărbunele tarii. Averea lui Ahmetov a crescut de la 2,8 miliarde de dolari la 7,6 miliarde de dolari în 2021. El produce 25% din energia electrică a țării, ceea ce îi conferă o reală influența politică. Victor Pinchuk, ginerele fostului președinte Leonid Kucima, are monopol asupra producției de țevi metalice.

Într-un asemenea context ar urma să demareze reconstrucția Ucrainei.