Bariere triple înalte de şase metri. Plus gaze lacrimogene, bastoane, şi lagăre de prizonieri pentru cei care reauşeau să treacă de aceste bariere. Aşa au reuşit fostele guverne de la Madrid să ţină piept valurilor de refugiaţi care încercau să treacă prin Ceuta şi Melilla, două enclave spaniole de pe teritoriul Marocului.

Exodul refugiaţilor din Siria şi din alte ţări din Orientul Mijlociu pare de neoprit şi tot mai greu de gestionat. Se uită însă scandalul din urmă cu 10 ani, când Spania a intrat în corzile Comisiei Europene pentru tratamentul aplicat emigranţilor. În special pentru bilanţul dramatic al celor care încercau să ia cu asalt bariera. 
 
Confruntate cu asalturile imigranţilor, guvernele spaniole, de stânga  (socialiştii) sau de dreapta (Partidul Popular), au ales, în ultimele decenii, această manieră extremă de stopare a refugiaţilor.

Prima barieră a fost ridicată în enclava Ceuta din Maroc în 1983, ăn timpul guvernului socialist al lui Felipe Gonzales. Bariera triplă din cealaltă enclavă, Melilla, înaltă de şase metri şi lungă de 10 kilometri, dotată cu senzori optici şi de sunet,  a fost ridicată în 2005, de guvernul Zapatero. 
Acest zid ghimpat,pe care clandestinii încercau să îl treacă cu orice preţ. Inclusiv cu moartea. Şeful comisiei de libertăţi civile din Parlamentul European de la acea dată, Stefano Zappala, a mers la faţa locului şi a văzut cum încercau clandestinii să treacă de bariera.

„Construiesc scări cu trunchiuri de palmier. Apoi se adună în grupuri diferite, la distanţă de câţiva kilometri astfel că atunci când Guardia civil se pregăteşte să intre în acţiune de o parte, celălalt grup ia cu asalt bariera. Se întâmplă însă foarte des ca încercând să sară prima reţea se lovesc de a doua, provocându-şi răni foarte grave pe tot corpul”, spunea Zappala. Parlamentarul european „a văzut sânge” în centrele de şedere temporară din cele două oraşe spaniole. „Zgârieturi pe piept, pe picioare, pe braţe. Feţe tumefiate ale unor oameni sărmani”, povestea europarlamentarul. 
 
Pe măsură ce aceste două enclave au devenit tot mai asediate, autorităţile spaniole au continuat să fie acuzate că recurg la mijloace tot mai dure pentru a-şi securiza graniţele.