Sultanul a cedat în fața Țarului. După jumătate de an de la incidentul de la granița turco-siriană, când Ankara a doborât un bombardier rus, provocând un îngheț total al relațiilor dintre cele două state, președintele Erdogan și-a pus cenușă-n cap. Cerând scuze pentru acțiunea Turciei printr-o scrisoare adresată Kremlinului.

De ce a decis Erdogan acum să ceară  scuze Rusiei pentru avionul Su-24 pe cerul sirian este întrebarea la care par să fi aflat răspunsul analiștii geostrategici.

Timp de șapte luni relațiile Turciei cu Rusia s-au aflat într-un punct mort. După acuzații reciproce s-a instalat înghețul, de la anularea reuniunilor bilaterale, până la reintroducerea vizelor pentru cetățenii turci și sancțiunile impuse de Moscova tuturor produselor care proveneau din Anatolia. În plus, blocada impusă de Vladimir Putin a alungat o masă enormă de turiști ruși care erau clienți fideli ai litoralului turcesc.
Cifrele oferite de presa turcă vorbesc de un dezastru: șapte luni de război pe toate fronturile cu Rusia au costat Ankara aproximativ 3,1 miliarde de dolari. Suficient de mult pentru ca puterea de la Ankara să-și reconsidere poziția față de Rusia, după ce, în primele zile de după acest incident Erdogan părea de neclintit în fața solicitărilor repetate ale Moscovei de a-și cere scuze.

În tot acest război, rușii au aruncat în joc tot ce aveau la îndemână. Și au mers până acolo încât a acuzat familia Erdogan de legături cu cea mai temută organizație teroristă, ISIS. În mod direct a fost acuzat fiul președintelui turc, Necmettin Bilal, care a apărut în fotografii, la o cină, într-un restaurant din Istanbul cu unul dintre presupușii lideri ISIS. Necmettin Bilal Erdogan a fost acuzat că ar fi implicat în mod direct în afacerile ilegale cu petrol și arme de pe piața neagră, cu Statul Islamic.
Un alt punct nevralgic al relațiilor ultimelor luni dintre Rusia și Turcia ține tot de conflictul din Siria. Ankara nu poate digera ideea că Partidul Uniunii Democrate a Kurzilor Sirieni (PYD) și aripa sa militară, YPG, sunt sprijinite de ruși în confruntarea cu Statul Islamic. Pentru că, în timp ce Turcia îi consideră pe kurzii sirieni teroriști în toată regula, Rusia crede că Statul Islamic nu poate fi înfrânt fără sprijinul lor.

Ziua reconcilierii istorice

Iată însă că în ziua în care toată presa internațională a a anunțat cu litere mari că Israelul și Turcia au ajuns la o ÎNȚELEGERE ISTORICĂ, după șapte ani de la asaltul lansat de un comando israelian împotriva Mavi Marmara, o navă închiriată de o organizație umanitară turcă într-o încercare de a sparge blocada israeliană împotriva Fâșiei Gaza, Kremlinul a venit cu altă știre bombă: Erdogan i-a cerut scuze lui Putin pentru doborîrea bombardierului rus și pentru uciderea pilotului rus Oleg Peshkov.
Coincidență sau nu, toată lumea a remarcat faptul că Erdogan a decis să lase garda jos în fața Rusiei în ziua în care țara sa și Israelul au fumat pipa păcii după șase ani, printr-un acord de reconciliere care se va semna în aceste zile.
 
Normalizarea relațiilor ruso-turce, invocate în epistola lui Erdogan către Putin se va concretiza, așa cum a anunțat presa de la Ankara, la summit-ul programat în iulie la Soci. La reuniunea Miniștrilor de Externe ai Organizației pentru Coopererarea Țărilor de la Marea Neagră, găzduit de Rusia, va fi invitat și șeful diplomației turce. În cadrul reuniuniim președinția Organizației va fi predată Serbiei, care, în 2017, o va preda Turciei. 

Se dezgheață Turkish Stream
 
În plus, așa cum scria recent presa de la Ankara, citând surse diplomatice, Turcia lucrează de ceva vreme la un "road map" pentru normalizarea relațiilor cu Rusia. Relații care au fost mereu construite pe baza unor interese energetice și economice mutuale. Și, cu siguranță, vor continua așa. Pentru că și Rusia și Turcia sunt conștiente că este în interesul lor economic să facă pace. Fără vize, fără blocadă impusă produselor turcești, fără interdicția impusă de Putin rușilor în a mai călca pe litoralul turcesc. 
 
Și cu șanse sporite ca  Turkish Stream, proiectul pe care Rusia a încercat să îl impună Turciei în decembrie 2014, dar pe care ministrul rus al Energiei l-a înghețat în noiembrie 2015. Gazoductul Turkish Stream, care ar trebui să lege Rusia de Turcia, prin Marea Neagră, se va prelungi până în Grecia, de unde 63 de miliarde de metri cubi de gaz rusesc ar putea fi distribuite mai departe unor țări din UE. 43 de miliarde de metri cubi ar fi doar pentru Turcia.
 
Turcia are tot interesul să bată palma din nou cu Rusia, mai ales că în ultimii zece ani, consumul de gaze naturale în această țară s-a dublat. Și Rusia vrea creșterea exporturilor pe această piață, dar gazul natural rusesc concurază în Turcia cu cel livrat de Azerbaidjan. 
 
Cei de la Gazprom au anunțat deja că sunt gata să reia diaologul cu partea turcă.

Reconcilierea celor două mari puteri va fi, așadar, în beneficiul ambelor țări. Care, prin liderii lor, visează la refacerea sferelor de influență din epoca 
Imperiilor Țarist și Otoman, dorind să treacă de la statutul de putere regională la cel de putere globală.