Lumea se întreabă, și pe bună dreptate, de ce rușii nu devin, în ochii vesticilor, vinovați de toate relele posibile și imposibile, așa cum suntem considerați noi, românii.

 

Cum oare au devenit slavii niște băieți buni și muncitori, de treabă chiar, după ceea ce au făcut în Al Doilea Război Mondial? Să nu fim naivi, teoria cu poporul sovietic-erou, care a învins nazismul, nu poate șterge așa ușor crimele nemaiîntâlnite în Europa de pe vremea hunilor, iar transmiterea orală, de la mamă la copil, face mult mai mult decât orice încercare de îndoctrinare prin școală sau oficială.

 

Și totuși, țarul Putin a ocupat și atașat Crimeea, a aruncat teritoriile din Estul Ucrainei în haos și întreține conflicte înghețate în toate republicile ex-sovietice, inclusiv în Republica Moldova. Ei bine, războiul de imagine a început încă din anii 60 ai secolului trecut. KGB a scos de la cutie tot ceea ce putea fermeca Occidentul și, din păcate sau din fericire, depinde de unghiul de vedere al fiecăruia, rușii chiar au ceva diferit de ceilalți. Iar acel ceva se numește istorie și cultură. 

La fel cum companiile occidentale promovează, prin campanii publicitare agresive, numele firmei și nimic mai mult, tocmai pentru ca puștiul de azi să aibă imprimate pe creier acele inițiale și, implicit, să aleagă un produs al societății respective atunci când va fi mare, tot așa rușii au promovat limba rusă, altfel extrem de expresivă, și valorile culturale originale ale urmașilor varegilor.

 

Exemplul de caz cel mai ușor este Republica Moldova. De exemplu, în perioada sovietică, deși existau programe de divertisment sau de orice altă natură în limba română, tot ceea ce era destinat copiilor era în limba lui Pușkin. Astfel că, după ce vede desenele animate rusești, ascultă basmele în aceeași cursivă limbă rusă sau vede un film pentru copii tot în același grai, puștiul moldovean, ucrainean sau găgăuz devine dependent la adolescență și maturitate de limba și de cultura rusă. Asta, acolo. Pentru ceilalti, ca subsemnatul, de exemplu, s-a dorit și reușit promovarea peste hotare a tot ceea ce a creat bun acel spațiu.

Am fost crescut și educat în ură față de ruși și de tot ceea ce reprezintă ei și nu fac niciun secret din acest lucru. Totuși, de-a lungul timpului, părerea mea s-a nuanțat ușor-ușor, până la a ajunge la ideea dacă este corect sau nu să-ți influențezi progeniturile într-o direcție sau alta.

 

Prima oară când am început să mă îndoiesc de faptul că rușii sunt niște animale demne de dispreț a fost atunci când am văzut-o pe Maia Plisețkaia dansând Bolero de Ravel.

 

Am rămas efectiv uluit și fascinat de mișcările unei balerine de geniu, efectiv greu de egalat de cineva, acum sau în viitorul apropiat. Pe urmă, perechile de dans pe gheata, Bestemianova-Bukin sau Klimova-Ponomarenko, de exemplu, m-au determinat să-mi placă muzica clasică. Ce să mai spunem de echipa de hochei, de teatrul lor sau de filmele lui Mihalkov sau Tarkovski? Să ne comparăm noi, românii, cu ei? La ce? Nu avem și nu vom avea probabil niciodată în literatura română, altfel valoroasă și originală, un personaj ca Ana Karenina, să zicem. 

 

Pe urmă, comportamentul rușilor din străinătate, inclusiv din România. Nu o să spun nimic despre criminalitate, o să iau doar situația celor buni, ca să zicem așa. Nu vei vedea niciodată un rus să-și înjure țara așa cum o fac românii sau cum le critică pe ale lor francezii sau italienii. Putin este considerat un patriot, atât în țară cât și peste hotare, și chiar este. Pur și simplu, pentru că nu face ceea ce i se cere din Vest. Este de discutat acum ce se înțelege sau ce pricepe fiecare din patriotism, dar asta este o altă discuție. Am un prieten care s-a întors de curând de la Moscova și care mi-a spus că teatrele sunt full non-stop. Sigur, și la noi sunt pline, dar Moscova are sute de astfel de stabilimente, Bucurestiul,... Chiar asa, sunt mai mult de 20? 

Nici Ministerul Culturii de la Moscova nu stă degeaba. Și vorbim de momentul actual, nu de comunism aici. Credeți că la ei se promovează manelele sau cum s-or numi în varianta rusă? Niciodată... Rușii sunt mândri și știu foarte bine că au cu ce se lăuda și că nu au niciun motiv să le fie rușine că sunt ruși. Ar trebui să ne întrebăm în continuare de ce o țară agresoare și cu un trecut atât de violent pentru europeni are o imagine mai bună decât România?

 

Oare dacă am promova-o pe Maria Tănase în locul lui Florin Sălămior nu ar fi deja un prim pas? Apropo de Maria Tănase, știți ce făcea la București ministrul ungur de externe, în 1990, după ce înfierase România pentru tratamentul aplicat conaționalilor săi de pe teritoriul țării noastre? Căuta discuri cu Maria Tănase... Fetele sale îi dăduseră consemn clar, după cum mărturisise ziariștilor români. "Nu te întorci de la București fără discuri ale Marie Tănase!" Până la urmă, arta învinge întotdeauna. Dar, este greu să o faci să învingă în scopuri nobile. Și câteodată trebuie s-o mai și promovezi. Nu toată lumea a trăit cu basme românești povestite de bunici sau cu hore cântate la nunți, ca mulți din generația celor care sunt astăzi între două vârste.

 

Maia Plisețkaya și toate celelalte genii culturale ruse nu m-au fermecat doar pe mine, ci i-au cucerit și pe occidentali. Care, astăzi, se gândesc de două ori atunci când vine vorba să ia decizii împotriva Rusiei sau împotriva rușilor. Desigur că există și interese economice în luarea deciziilor, dar despre acelea nu există niciun dubiu. Dar, sunt și decizii care se iau cu sufletul. Pentru că așa te-ai învățat din copilărie și nici nu mai știi dac-o faci instinctual sau pentru că-ți place cu adevărat naționalitatea celui aflat de cealaltă parte a mesei.