ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Scriu rândurile astea cu câteva ore înainte de a începe să curgă spre urne britanicii întrebați dacă mai vor în UE sau ba. Și le scriu mărturisind din start cocktail-ul de stare care mă încearcă: bucurie, scârbă, așteptare.

Mi-e scârbă după ce am tras cu ochiul la campania din insulă. Mai precis, mi-e scârbă mai ales de deversările campaniei pro-UE, care a încercat să îi bage în sperieți pe insulari că îi paște sărăcia și izolarea. Cu un Commonwealth încă foarte viu, cu un corn al abundenței finanțelor cam greu de mutat de la Londra și cu...un Gibraltar care „marcă banul” pe mai tot ce mișcă în Mediterana, ca să dau doar câteva exemple...

Bucuros sunt fiindcă e supusă la votul poporului pentru prima dată, în mod real, existența unei structuri care a luat naștere dincolo de acordul direct al națiunilor de pe continent. Tot ce a fost supus pe ici-pe colo la votul norodului a cam fost colateral acestei existențe și a cam dat-o în bară. De consultat plebiscitele privitoare la constituția europeană sau la acceptarea monedei comune în unele țări.

Sunt bucuros că sunt chemați să se pronunțe mai întâi britanicii, care aveau de obicei soiul lor sec și intransigent de a se pronunța asupra lucrurilor. Alții poate sunt deja prea „victime ale sistemului” sau prea „ învingători”. Unii mai sus, alții mai jos, pe scara asta europeană a cărei trepte nu prea știm defapt unde duc. Sunt bucuros, până la urmă, că măcar teoretic, " pomul lăudat” e luat un pic la scuturat. Fiindcă până acum nu fusese.

În așteptare sunt mai ales fiindcă...nu știu la ce să mă aștept. Pe de-o parte, britanicii au și ei slăbiciunile lor- le place să creadă că sunt tot în caleașcă și că trec pe continent cu ea, în sunet de fanfară, oricând vor ei. Iar campania a fost una perversă, ar putea contorsiona multe. Pe de altă parte, nu cred că ideea de " ...contează cine numără voturile...” e aplicată exclusiv în anumite părți ale lumii. Am avut recent exemplul Austriei.

Da, sunt un euro-sceptic. Ceea ce nu înseamnă că sunt împotriva Europei. Sunt împotriva felului în care văd că se țes lucrurile pe bătrânul continent, în numele unei "uniuni” care îmi pare tot mai greu de înțeles. În rest, sunt european și cred că am tot dreptul la nedumeriri și opinii, după ce noi am pierdut aproape tot pe o cale care duce...defapt, unde? Că nu e deloc clar. Sunt un euro-sceptic sictirit, care așteaptă votul britanicilor. Fiindcă pe mine, pe noi, nu ne-a întrebat nimeni, niciodată, ce vrem defapt. Măcar insularii ăia or ști ce fac într-un moment atât de important? Om vedea ce iese...