Într-o lume violentă ca a noastră, este normal și logic ca oamenii să caute o viață mai bună, atât la ei în țară sau în culturile lor apropiate și înrudite, cât și peste mări și țări, unde vor trebui să ia totul de la capăt. Asta, mai mult pentru copiii copiilor lor, căci ei și progeniturile lor vor fi, cu siguranță, pradă certă pentru lumea drogurilor, a prostituției și chiar a terorismului internațional.

Evident, este vorba în context de asaltul la care este supus Vechiul Continent de neo-nomazii Orientului. Și o spun fără niciun fel de ironie sau răutate. Să vă explic de ce. Ei bine, trebuie remarcat că aceștia nu vin să caute o țară ferită de război sau în care drepturile omului sunt garantate și respectate. Nu, absolut deloc. Altfel, ar fi rămas în Grecia sau în Ungaria. Nu, ei vor direct în vârful aisbergului, în Germania și în Franța, și chiar si așa, nu oriunde, ci doar în capitalele Berlin, respectiv Paris. Și asta în disprețul cetățenilor neaoși, care nu ar visa niciodată să scuipe pe bulevardul Unter den Linden sau pe Champs-Elysees.

Nu, cetățenii vechi și onești trebuie să-și ducă viețile modeste în orașele și satele de provincie ale Germaniei și Franței și să privească doar la televizor cum toți așa-zișii ghinioniști ai Planetei Albastre sunt răsplătiți cu locuințe sociale și joburi decente în cele mai frumoase orașe ale Europei. După care, nou-veniții, musulmani în general, își vor chema nevestele, patru la număr per capita, cărora le vor face sau care vor face câte patru copii, care la rândul lor șamd. De fapt, să fim serioși, un adevărat refugiat trebuie să ceara azil în prima țară tranzitată și să accepte să stea într-un sat din acel teritoriu. Altfel, este evident că totul este doar o mare minciună.

De altfel, acest sistem prin care se urmărește înlocuirea autohtonilor cu populații alogene nu este nou. Totul se bazează pe două principii, nobile în definiție, dar aberante în litera lor. De exemplu, unul din principiile Declarației Drepturilor Omului se referă explicit la "dreptul oricărui om de a se stabili oriunde dorește". Nu are rost, sau poate că are, să mai spunem că acest paragraf se referea strict la o anumită minoritate, care a ajuns în Europa acum niște mii de ani și care este cunoscută drept "biblică". Imaginați-vă, spre exemplu, că toți chinezii ar primi pașaport. Atunci, evident, s-ar duce cu toții în State, unde ar cere azil politic. De altfel, chiar acest lucru l-a subliniat Mao într-o discuție cu Nixon, atunci când președintele american critica politica asiaticilor în ceea ce privește respectarea drepturilor omului.

Și mai este ceva. Acest ceva ține de Dreptul Penal, de fapt, dar și de morală, într-o anumită măsură. Anume, că urmașii nu trebuie să platească pentru greșelile părinților. Dar, exact asta se întâmplă în Occident. Cetățenilor din țările care au fost mari puteri coloniale în trecut li s-a băgat în cap că părinții, bunicii și străbunicii lor au comis crime în colonii, de aceea este normal ca fostele metropole să aibă grijă de cetățenii din teritoriile proaspăt eliberate. Atenție, nu voi face niciun comentariu asupra efectului colonial, dar gândiți-vă că sunt foste dominioane care au devenit mai puternice și mai bogate decât metropolele, iar Australia, SUA, Canada, Hong-Kong sau Coreea de Sud sunt doar câteva exemple.

 

De exemplu, pentru președintele Obama colonialismul a fost bun sau a fost rău? Pe urmă, sunt țări în Vest care nu au fost niciodată puteri coloniale, Suedia sau Danemarca, de pildă. De ce acestea două ar trebui să poarte răspunderea pentru secolele de colonialism? De ce ar trebui ca propriii lor cetățeni să plătească taxe pentru integrarea imigranților? Dar, vor aceștia cu adevărat să se integreze? Evident, partidelor xenofobe și anti-europene li s-a ridicat mingea la fileu.

Ca exemplu final, de care puțină lume știe, să ne amintim un pic de cedarea Basarabiei din anul 1940. Câtă lume știe că în București și în Iași au fost manifestații împotriva prezenței refugiaților basarabeni? Sigur, izolate și nedrepte, dar adevărul este că opinia publică este consultată doar atunci când aceasta este favorabilă guvernelor. Altfel, vorba lui Mark Twain, "dacă votul universal servește cu adevărat cauzei oamenilor simpli, de ce am mai fi lăsați să votăm"?