O feministă care se ocupă de istorie folosește o nouă găselniță pentru a duce progresismul pe cele mai înalte culmi ale aberației.

Duduia se numește Irene Coslet și a scris o carte (evident!) intitulată „Adevăratul Shakespeare”, scrie The Telegraph.

Coslet susține că Shakespeare a fost în realitate o evreică de culoare, originară din Maroc, care se numea Emilia Bassano.

Iată teoria istoricei așa cum este ea expusă pe blogul Școlii de Economie din Londra.

„O nouă dovadă a cercetării pe care o voi prezenta în viitoarea mea carte arată că Shakespeare nu a fost un bărbat, ci o femeie: o femeie de culoare, anglo-venețiană, de origine marocană și, pe ascuns, evreică, pe nume Emilia Bassano (Londra, 1569-1645).

„Era fiica unui muzician de la Curtea Venețiană. După moartea tatălui ei, când avea șapte ani, Bassano a fost plasată într-o casă nobilă din Anglia, unde a primit un nivel înalt de educație.

„Și-a petrecut tinerețea la Curtea Engleză ca favorită a reginei Elisabeta I, înainte de a fi exilată și forțată să se căsătorească nedorit în 1592. „A publicat o poezie de teologie feministă (sic!),  Salve Deus Rex Judaeorum , în 1611.

„A fost asociată cu Shakespeare încă din anii 1970, când istoricul Alfred Leslie Rowse din Oxford a găsit dovezi că Bassano era amanta patronului companiei de actorie a lui Shakespeare.”

Desigur, istorica activistă are și o explicație pentru care, până acum, meritele Emiliei Bassano nu au fost recunoscute:

„Contribuțiile științifice sau literare substanțiale aduse de femei sunt în mod constant trecute cu vederea... Tiparul este atât de comun încât ar putea fi considerat mai degrabă o regulă decât o excepție.”

Iată cum rezumă ziarul britanic modul în care Coslet „demonstrează” cum Bassano a ajuns... Shakespeare:

„Bassano a folosit pseudonimul «Shakespeare» și a scris canonul pieselor shakespeariene, pentru ca în cele din urmă opera sa să fie furată de un intrus needucat din Stratford-upon-Avon.

„Acest intrus, pe care îl cunoaștem astăzi sub numele de William Shakespeare, a fost venerat de posteritate deoarece ideea unui geniu «alb» era preferată celei a unei dramaturge de culoare.”

Cui i-ar trece prin cap că Shakespeare chiar a scris piesele lui Shakespeare?

Pe de altă parte, Emilia Bassano a existat dar nu există nici o dovadă că a fost „de culoare” și nici măcar evreică, ea fiind botezată la naștere.

Dar cine crede că istorica feministă se împiedică de detalii e naiv. Iată ce a declarat ea pentru Telegraph:

„Dacă Shakespeare ar fi fost o femeie de culoare, acest lucru ar fi atras atenția asupra problemelor de pace și justiție în societate.

„Ce-ar fi dacă femeile au avut un rol esențial și un impact civilizator în istorie, dar au fost reduse la tăcere, minimalizate și șterse din narațiunea dominantă?”

„Ce ar dezvălui o schimbare de paradigmă despre noi înșine? O astfel de reflecție ne provoacă să ne reconsiderăm înțelegerea asupra societății.”

Interesant este că Shakespeare a murit în 1616, iar Bassano în 1645. De ce evreica de culoare nu a mai scris nici o piesă timp de 29 de ani, după moartea „hoțului” operei sale?

La această întrebare, Coslet nu răspunde.