Mulți dintre noi au impresia că grecii sunt un popor de leneși, care stă toată ziua și bea ouzo, în timp ce occidentul muncește pentru a face banii cu care să-i salveze.

Dar este oare, adevărat? Un interviu de la fața locului, realizat de cei de la Economica.net ne spune altceva. Mai mult, grecii înșiși afirmă că nu-și doresc să nu plătească datoriile, ci doar ca această datorie să nu ajungă a fi plătită din generație în generație.

"Cred că oamenii asta au înţeles: că nu vrem această austeritate, nu vrem mai multe taxe, vrem să putem să ne revenim, să putem să plătim datoria, dar NU să plătim din generaţie în generaţie dobânda la această datorie", afirmă Maria Morava, ghid în insula Rhodos.

Femeia de 57 de ani afirmă că este ilegitim ca în schimbul unei datorii, niște oameni pe care nu i-ai ales, să-ți spună ce să faci.

"Nu e posibil ca un grup de oameni care nu au fost aleşi (Troika) să decidă pentru ţările şi guvernele lor, şi cum vor face ele bani (ca să-şi plătească datoriile). Dacă iei un credit de la bancă, îţi va spune banca unde să faci economii, unde să munceşti, ca să-ţi poţi achita datoria? Nu! Banca te va lăsa să-ţi găseşti singur căi ca să poţi achita creditul. Asta e ilegitimitatea acestei datorii", spune ghidul.

Maria Morava spune că pe insule se muncește 12 ore pe zi, iar flota Greciei este cea mai mare din lume.

"E un alt joc politic, asta e impresia pe care vor să o creeze, că suntem leneşi şi vrem doar să le luăm banii, că nu ne pasă cum ne plătim datoriile...Atâţia experţi de vârf greci muncesc în toată lumea.. Cele mai strălucite minţi ale Greciei, care ar putea fi copiii mei, oameni care sunt nevoiţi să plece din Grecia ca să-şi găsească de muncă. Şi se angajează la instituţii de vârf din lume. 
Deci e doar un mit, o glumă foarte proastă că grecii sunt leneşi", a spus ea.

Grecoaica spune că este de acord să muncească în condiții de sclavie, dacă ar ști că acest sacrificiu ar aduce un viitor mai bun.

"

Pot să ajung sclav pentru ţara mea, dacă ştiu că această sclavie va aduce copiilor mei un viitor mai bun. De ce să fiu sclav? Ca ai mei copii şi copiii lor şi copiii copiilor lor să ajungă şi ei sclavi?

Am 57 de ani, nu am copii. Dar pentru o femeie de vârsta asta, toţi copiii sunt copiii mei, nu mă gândesc la un copil, ci la toţii copiii. Aşa că pot să-mi sacrific munca, pot să-mi sacrific viitorul, şi apoi cât o să trăiesc, poate încă 20 de ani, sau 30 de ani, am trăit cea mai mare parte a vieţii, nu mă pot gândi doar la ziua de azi, dacă am bani în buzunar să-mi cumpăr o rochie; am alte griji. Mă îngrijorează generaţiile care vin după mine, ce viaţă le ofer acestor oameni? Ce vor moşteni de la mine? Mă refer la întreaga generaţie (nu la o persoană)", a conchis ea.
 
Citiţi interviul integral pe Economica.net.