Hillary Rodham Clinton este candidatul democrat care pare să aibă cele mai mari șanse la învestitura democrată în cursa pentru Casa Albă.

 

Numele ei este însă strâns legat de așa numitul BenghaziGate, dar și pentru că, așa cum au dovedit recent email-uri confidențiale desecretizate ale fostului secretar american de Stat, ea a fost o apărătoare a misiunii NATO din Libia, din 2011. Acțiune pornită de Franța, condusă de Sarkozy, și care a dus la eliminarea politică și fizică lui Muammar Gaddafi. Dar și la aruncarea statului nord african în haos.

O serie de email-uri confidențiale desecretizate, la începutul lui 2016, ale fostului secretar de Stat american Hillary Clinton arată neîncrederea americanilor față de motivațiile războiului dus de Franța lui Sarkozy contra Libiei lui Gadhafi. Și că planul Libiei de a crea o nouă monedă, care să concureze cu euro și dolarul, ar fi fost adevăratul motiv al intervenției NATO în Libia.

Perioada războiului în Libia, în 2011, se regăsește în centrul „emailgate” legat de Hillary Clinton, afacere născută în SUA de utilizarea mesageriei sale personale de către fostul secretar de Stat. 

O nouă serie de e-mailuri făcute publice la începutul anului de către candidata la investitura democrată pentru președinția americană – disponibile pe site-ul Departamentului de Stat – conțin documente relative la războiul din Libia inițiat de președintele francez de atunci, Nicolas Sarkozy. Concret, este vorba despre faptul că petrolul și aurul libian constituiau o amenințare a intereselor franceze în Africa.

 

E-mailurile în discuție au fost publicate la 22 iunie2015 de o comisie ad-hoc a Congresului ce ancheta tragedia din Benghazi din 1 septembrie 2012, în care patru americani și-au găsit moartea într-un atac jihadist.

 

La 2 aprilie 2011, Sydney Blumenthal („Sid”), fost colaborator al lui Bill Clinton la Casa Albă, amic de multă vreme și confident al lui Hillary Clinton, adresa secretarului de Stat un memorandum „confidențial” ce conținea motivațiile lui Sarkozy pentru susținerea rebelilor libieni. 

Nu a fost vorba despre motive umanitare sau de o populație în pericol ci de interese strategice, economice, politice, și mai ales de un tezaur în aur masiv al dictatorului libian, colonelul Muammar al-Gadhafi. Potrivit lui David Ignatius în Washington Post, Blumenthal deținea informațiile asupra Libiei de la un fost agent al CIA, Tyler Drumheller. Alte surse și-au exprimat îndoiala asupra informațiilor lui „Sid” dar Hillary Clinton, care a dorit să îl includă în echipa sa de la Departamentul de Stat dar a fost împiedicată de Casa Albă, a continuat să îl asculte. Potrivit Foreign Policy, el era „colectorul său neoficial de informații”.

Un memorandum listează cinci factori care au motivat angajamentul lui Nicolas Sarkozy în războiul din Libia – dorința de a obține o mai mare parte din petrolul libian; creșterea influenței franceze în Africa de Nord; ameliorarea situației politice interne în Franța; oferirea unei șanse armatei franceze să-și restabilească poziția în lume, dar miza esențială era voința de anihilare completă a influenței lui Gadhafi în Africa francofonă în timp ce acesta prevăzuse un plan panafrican de înlocuire a francului francez în Africa, CFA, cu o monedă din aur fabricată în Libia.

 

Cel mai uimitor în acest memo este lunga secțiune ce relata enorma amenințare că aurul și argintul rezervelor lui Gadhafi, estimate la „143 tone de aur și o cantitate egală de argint” (potrivit unor persoane bine informate, această cantitate de aur și argint a fost evaluată la 7 miliarde dolari) ar putea pune în pericol „francul francez” (CFA) în circulație ca monedă africană în Africa francofonă. Există o explicație „confidențială” că această temere a fost adevăratul motor al războiului. Serviciile secrete franceze au descoperit planul lui Gadhafi puțin după debutul rebeliunii libiene și au influențat decizia președintelui Nicolas Sarkozy de a-i susține.

La acea vreme, circulau numeroase zvonuri privind acest tezaur în aur care scăpase blocării averilor libiene din străinătate ca și asupra planurilor lui Gadhafi pentru Africa. Și trebuie amintit că operațiunile militare au debutat la 19 martie 2011, la inițiativa francezilor și britanicilor cu susținerea americană, care a fost dificil de obținut. La 19 aprilie, „Sid” cita ofițeri din Consiliul național de tranziție libian, îngrijorați că nici britanicii, nici francezii nu furnizat rebeliunii echipamente care le-ar permite să progreseze. Blumenthal a mai subliniat că DGSE, serviciile secrete franceze, „cultivă „ contacte cu generalul Abdelfattah Younes, fost ofițer în armata lui Gadhafi trecut de partea rebeliunii, preferându-l generalului Khalifa Haftar, considerat prea apropiat de americani. Younes a sfârșit asasinat în condiții misterioase în iulie 2011, în timp ce Haftar este unul din personajele-cheie din actuala criză libiană.

Un dosar rămas „fierbinte”

 

Aceste mailuri au ajuns accidental în domeniul public prin intermediul anchetei asupra erorii lui Hillary Clinton de a continua să folosească e-mailul personal când conducea diplomația americană și se adaugă dosarului acestui război din Libia care va reizbucni în viitoarele luni. Dezbaterea privind legitimitatea și modalitățile acestui război riscă să reapară în timp ce se precizează riscul de noi acțiuni militare, în special franceze în Libia pentru blocarea avansării grupului Statul Islamic. Și va reapare de asemenea dacă Nicolas Sarkozy este candidat la președinția Republicii și va fi inevitabil confruntat cu bilanțul președinției sale precedente, inclusiv acest război prea puțin ortodox cu consecințe dezastruoase.

Autenticitatea notelor nu a putut fi verificată dar ele subliniază un context pus deja în evidență de presa internațională. În plină Primăvară arabă, în 2011, Libia colonelului Gadhafi și petrolul săi devena miza luptelor economice subterane majore.

Nota mai dezvăluie că ofițerii DGSE nu acțiunau din altruism. „Ei se așteptau ca noul guvern libian să favorizeze întreprinderile și interesele naționale franceze, în mod special cele legate de industria petrolieră”. Mustafa Abdul Jalil a acceptat oferta, scrie The Telegraph. Într-o notă din 5 mai 2011 apare că Franța a organizat zboruri umanitare spre Benghazi începând din 13 aprilie 2011. În avioanele Airbus nu erau decât ajutoare și personal umanitar, potrivit documentului, dar și responsabili ai Total, societate petrolieră franceză majoră, ai Vinci și EADS.

 

Și, potrivit unei note din septembrie 2011, Nicolas Sarkozy a cerut libienilor să rezerve 35% din industria lor petrolieră întreprinderilor franceze, mai ales Total.

 

Războiul economic din jurul Libiei nu se limitează la Franța. Într-un mail al aceluiași Blumenthal, o notă lasă de înțeles că ofițeri ai MI6, serviciile secrete britanice, păstrau canale de comunicație cu tabăra Gadhafi, în special ci fiul său Saif, pentru cazul în care eșua rebeliunea contra regimului de la Tripoli.