De la Al Doilea Război Mondial și până azi au avut și au loc nenumărate războaie și crime de război. Majoritatea au fost inițiate și conduse de SUA și NATO. Pretextul pentru o intervenție militară a fost mereu același: poporul unei țări trebuia salvat din ghearele unui „dictator brutal” sau a unui „sistem de guvernare antidemocratic”.  Site-ul  The AmericanConservative face o listă a pretextelor care au dus la declanșarea unor războaie, în contextul escaladării tensiunilor actuale dintre Teheran și Washington.

 

Trecutul, scrie site-ul citat, ne spune că liderii americani nu trebuie crezuți atunci când se declanșează febra războiului, iar perspectivele unei confruntări militare sunt în creștere. Începând cu istoria din jurul declanșării războiului mexican, a Primului Război Mondial, a celui de al Doilea Război Mondial, a războiului din Vietnam, și până la cel din Irak, minciunile, denaturările și manipulările au dat pe-afară. În ultimii ani, administrațiile americane au continuat ani la rând războaiele din Afganistan și Irak, lansate cu ajutorul minciunilor propagate de administrația Bush, lansând mereu alte și alte războaie de agresiune ilegale în Libia și Yemen.

Pe 2 aprilie 1917, președintele american Woodrow Wilson se adresa Congresului, cerându-i să declare război Germaniei, spunând că „lumea trebuie să devină un loc mai sigur pentru democrație”. Patru zile mai târziu, Congresul vota – cu o majoritate zdrobitoare – în favoarea declarației de război. Decizia americanilor de a intra în război a fost influențată și de Telegrama Zimmerman, o notă trimisă de către Ministrul de Externe german, Arthur Zimmerman, ambasadorului mexican, prin care promitea ajutor Mexicului în revendicarea unor teritorii americane în schimbul sprijinirii germanilor în război. Telegrama a fost însă interceptată de britanici și transmisă americanilor la 24 februarie 1917.

Până atunci, Statele Unite evitaseră să se pregătească pentru război. De aceea, armata sa era relativ mică din punct de vedere numeric și prost echipată pentru război. În aceste condiții, Wilson a cerut organizarea și mobilizarea tuturor resurselor materiale necesare și recrutarea a 500.000 de soldați. 

Până la atacul de la Pearl Harbor, Statele Unite au rămas în afara conflictelor european și asiatic. Cei 800.000 de membri ai America First Committee s-au opus cu vehemența până în momentul atacului oricărei intervenții americane în conflictele din străinătate, chiar și împotriva ajutorului destinat Angliei și URSS-ului în cadrul programului Lend-Lease. Orice opoziție americană la război a dispărut odată cu atacul japonez. La patru zile după atacul de la Pearl Harbor, pe 11 decembrie, Germania Nazistă a declarat război SUA, implicându-i pe americani într-un război pe două fronturi. În 1941, Japonia avea, comparativ cu SUA, o mult mai mică capacitate industrială, acesta fiind motivul pentru care autoritățile de la Washington au considerat amenințarea niponă de o importanță secundară.

 

La 2 august 1964, navele din nordul Vietnamului au atacat U.S.S. Maddox din Golful Tonkin. Acest lucru nu i-a surprins deloc pe cei din guvernul S.U.A. Maddox a furnizat sprijin de supraveghere logistică și electronică forțelor sud-vietnameze angajate în raiduri militare pe pământul nord-vietnamez. Două zile mai târziu, când părea că va avea loc un alt atac asupra USS Maddox președintele Johnson a intrat în acțiune. El a cerut o rezoluție a Congresului care să îl autorizeze să contracareze astfel de atacuri cu acțiuni militare, după cum este necesar. Acest lucru i-a permis lui Johnson să declanșeze ceea ce a devenit războiul dezastruos de șapte ani al Americii din Vietnam.  Johnson a mințit în timpul campaniei pentru alegerile din 1964 cu privire la afirmația că nu va „căuta un război mai larg” în Vietnam. El elaborase deja planuri pentru a trimite mai multe trupe și pentru a bombarda Vietnamul de Nord.

 Bush a mințit poporul american cu privire la armele de distrugere în masă pe care guvernul american ar fi trebuit să le găsească în Irak? Probabil că nu.  Bush și administrația sa au mințit de sus până jos în eforturile lor persuasive de a justifica răsturnarea liderului irakian, Saddam Hussein, „pentru a asigura pacea Orientului Mijlociu, pentru a proteja națiunea americană și a păstra influența regională a Americii”. O telegramă a CIA din 2003 l-a avertizat pe fostul președinte că nu se poate confirma informația potrivit căreia Mohammad Atta, piratul aerian care a condus atacurile din 11 septembrie 2001, s-ar fi întâlnit cu un ofițer al serviciilor secrete irakiene, Ahmad Al-Ani, la Praga, cu puțin timp înainte de atentate.

Documentul CIA a fost prezentat în plenul Senatului american de către senatorul democrat de Michigan, Carl Levin, președintele Comisiei de Apărare. Acesta l-a acuzat pe Bush și administrația sa că a folosit cu bună știință informații false pentru a justifica invazia americană în Irak.