Revoluția bolșevică produsă în urmă cu un secol și criza financiară mondială izbucnită acum un deceniu au multe în comun, scrie Financial Times, notând că ambele evenimente se bazează pe "minciuni", comunismul, pe utopia societății egalitare, capitalismul, pe valoarea ireală a activelor financiare.

„Cele două aniversări marcate anul acesta - centenarul Revoluției ruse și un deceniu de la începerea crizei financiare globale - au în comun mai multe lucruri decât ar părea. Ambele evenimente au importanță autoevidentă. Revoluția bolșevică a instaurat o dictatură care s-a remarcat de-a lungul secolului 20 concurând pentru hegemonie cu fascismul (în prima etapă), iar ulterior cu liberalismul bazat pe economia de piață. La rândul său, criza financiară a clătinat modelul apărut victorios după Războiul Rece", scrie editorialistul FT Martin Sandbu într-un articol intitulat "De la Lenin la Lehman - marile minciuni. Cei care vor salvarea capitalismului trebuie să observe efectele Revoluției ruse".

„Comunismul absurd dezvoltat în Blocul sovietic până în anii 1980 s-a prăbușit sub greutatea propriilor contradicții economice și politice. Criza politică din ultimul an demonstrează că trebuie să urmărim dacă economiile de piață vor avea aceeași soartă. Însă similaritățile sunt mai profunde decât amploarea istorică a celor două evenimente. Conținutul actualelor riscuri asupra liberalismului economiei de piață este același care a doborât rivalul acestui sistem. Comunismul a eșuat pentru că a comis două tipuri de minciuni. Primul tip a constat în trădarea visului care a atras inițial milioane de oameni: o societate a egalității, solidarității și realizării de sine prin scopuri colective. Credința în acest vis a rezistat mult mai mult decât s-ar putea justifica până și în spațiul central al comunismului, chiar și în Occident. Până la urmă, a fost ștearsă de realitate. A doua minciună a fost un sistem economic fondat pe minciună și autoiluzie. Acum aproape că s-a uitat, dar o mare parte a secolului 20 au fost dezbateri dacă planificarea centralizată sau piețele descentralizate ar asigura cea mai eficientă alocare a resurselor. Argumentul în favoarea controlului statului asupra mijloacelor de producție era că doar planificarea centralizată putea depăși risipa de resurse generată de șomajul masiv capitalist și de recurentele deficiențe de cerere care generează recesiune. La nivel practic, planificarea centralizată era deplorabilă la capitolul producerii și alocării resurselor de care aveau nevoie cetățenii. Dar, în loc de a se corecta, economia planificată a generat o mare minciună la care trebuia să se alinieze încrederea publică a tuturor, chiar dacă fiecare știa bine adevărul. «Vă faceți că ne plătiți, iar noi ne facem că muncim», era o glumă care circula de la Rostock la Vladivostok, dar și o constatare asupra realității", explică Financial Times.

„Dacă planul cincinal din Blocul sovietic era o mare minciună, iată și minciuna capitalismului - că valoarea de piață a activelor financiare și de alte tipuri reflectă precis valoarea economică. Ceea ce s-a întâmplat acum zece ani a fost conștientizarea înspăimântătoare că activele financiare acumulate în etapa precedentă a anilor de creștere economică nu generaseră de fapt valoare, că viitorul producției economice era insuficient pentru onorarea în totalitate a valorii activelor. Pe scurt, bogăția pe care oamenii credeau că o dețineau de fapt nu exista. Când lumea a văzut că percepția asupra propriei avuții nu era adevărată, sistemul s-a prăbușit. Lipsa de orientare și de încredere apărută pe piețele economice și la nivel politic a fost exact situația la care trebuie să ne așteptăm când oamenii își dau seama că au fost mințiți", notează editorialistul Martin Sandbu.

„O minciună a generat altă minciună, astfel că liberalismul economiei de piață a trădat, la rândul său, visul promis. În prezent, economiile occidentale sunt mult mai sărace decât arătau predicțiile făcute înaintea crizei financiare. Criza și efectele acesteia i-au lăsat pe tineri cu motive mai mici să spere că vor avea aceleași oportunități de a prospera precum părinții și bunicii lor. Cei care vor ca sistemul capitalist liberal-democratic să prospere din nou trebuie să tragă două învățăminte din acest studiu. În primul rând, un sistem social poate supraviețui mult timp deziluziilor. Comunismul a arătat acest lucru; de fapt, și capitalismul, a cărui promisiune a fost încălcată încă de acum câteva decenii pentru unele grupuri. Dar când oamenii nu se mai pot baza pe propria avuție, suportă șocurile. Chiar și așa, cele mai rezistente societăți sunt cele care cunosc adevărul despre propria situație. Minciunile generează fragilitate. Liberalismul bazat pe economia de piață este în pericol pentru că sistemul financiar ne-a permis să ne mințim, pentru că nu a recunoscut pierderile din momentul în care erau clare. Populiștii de stânga și de dreapta manifestă nostalgie față de economia axată pe elemente mixte. Ei au dreptate că rivalitatea între economia puternic centralizată și economia pieței libere trebuie soluționat printr-un sistem cu elemente comune. Cea mai mare lecție este că orice sistem economic și social trebuie să fie menținut onest - nu doar corect, ci transparent. Iar acesta este un radicalism pe care populiștii în mod special nu sunt calificați să îl ofere", concluzionează Financial Times.