Turcia și Serbia, două țări atât de diferite și, poate, niciodată atât de apropiate ca în ultimele zile, dacă luăm în calcul secolele de ocupație otomană prin care a trecut poporul sârb. 

Eforturile Turciei de a-și spori influența în Balcani, care până acum s-au concentrat pe sudarea relațiilor cu Bosnia-Herzoegovina, care are populație majoritar musulmană și legături istorice strânse cu cultura otomană, dar și cu fosta provincie sârbă Kosovo, se extind spre Serbia ortodoxă.

Laboratorul ImunoMedica


Traversată de multiple crize interne, după Brexit, criza refugiaților și, mai nou, după referendumul din Catalonia, UE stă pe nisipuri mișcătoare, în timp ce Rusia și Turcia se mișcă cu grație în spațiul balcanic. 

Pragmatismul Turciei

După tentativa de puci din vara anului trecut, urmată de reprimări ale opozanților și pe fondul ambițiilor de lider absolut ale lui Erdogan, pe buzele tuturor comentatorilor politici a rămas sintagma „neo-otomanism”. Cu toate astea, în vizita președintelui Recep Tayyip Erdogan în Serbia, de zilele trecute, cu greu pot fi găsite „ambiții neo-otomane”. Pentru că Serbia este departe de a fi un aliat istoric și nici nu se poate spune că suferă de nostalgia sultanilor otomani. Sârbii nu au cum să uite nici faptul că, în urmă cu câțiva ani, Erdogan făcea o declarație scandaloasă, susținând că "Kosovo este Turcia, iar Turcia e Kosovo”. 

Vizita liderului de la Ankara a avut, și pentru Turcia și pentru Serbia, un scop mult mai pragmatic. Dovadă a stat delegația numeroasă de investitori care l-a însoțit pe președintele turc și cele 12 noi acorduri semnate de Ankara și Belgrad. Inclusiv o actualizare a acordului de liber schimb încheiat intre cele două țări în 2009.

„Avem relații speciale cu această regiune. Fericirea voastră este fericirea noastră, durerea voastră este durerea noastră”, a afirmat Erdogan în fața celor peste 10.000 de oameni care l-au primit  la Novi Pazar, capitala regiunii Sandjak, cu populație majoritar musulmană. „Sandjak este cel mai mare pod care ne leagă cu frații noștri din Serbia”, a continuat Erdogan, în prezența președintelui Aleksandar Vucici.

Turkish Stream în Serbia

Erdogan a promis ca schimburile comerciale anuale între cele două țări să crească de la 800 milioane dolari la 1 miliard de dolari.  Și asta pentru că, având în vedere dimensiunea sa, Serbia este cea mai importantă piață pentru Turcia din fosta Iugoslavie. Vizita lui Erdogan în Serbia a mai adus o promisiune: Serbia ar putea să fie aprovizionată cu gaz prin gazoductul Turkish Stream începând din anul 2019. „Este vorba de proiectul care trece prin regiunea Mării Negre și care o să se deschidă spre Europa. Vom coopera în domeniul energiei regenerabile, a gazului. Dorim ca în cel mai scurt timp să livrăm gaz spre Serbia”, a spus Erdoğan.

Până atunci, este clar că președintele turc a găsit partenerul dorit în Aleksandar Vucici. Iar liderul de la Belgrad, care are în continuare aspirații europene, va cultiva bunele relații cu Erdogan fiind interesat de capital proaspăt și de noi locuri de muncă în țara sa. 

Alianța de nezdruncinat

Dacă influența Turciei, care se consideră protectoarea istorică a musulmanilor în Balcani, este de necontestat în rândul musulmanilor din Bosnia, Albania și Kosovo, Serbia, majoritar ortodoxă, rămâne, tradițional mult mai apropiată de Rusia. Iar  în fața asaltului UE în Balcani, Moscova mută strategic în regiune. 

Cu puțin timp înainte de alegerile prezidențiale din Serbia, din primăvară, Vucici l-a vizitat pe Putin, care i-a promis avioane de vânătoare, tancuri de luptă și vehicule blindate pentru Serbia, manevră ce a atras temeri cu privire la o cursă a înarmării în Balcanii de Vest, pe care Rusia îi consideră drept o sferă a sa de influență. Avioanele au fost livrate de Rusia la începutul acestei luni, chiar dacă Vucici a fost conștient că livrarea celor șase MiG-29 de către Rusia  ar putea provoca presiuni politice din afară asupra Belgradului. 

Vucici, a cărui țară a început negocierile de aderare la Uniunea Europeană, nu a ascuns niciodată că, în paralel, dorește să păstreze o relație apropiată cu Moscova. Cea mai recentă discuție dintre președintele sârb și liderul de la Kremlin a avut loc zilele trecute, când Vucici l-a sunat pe Putin pentru a-i ura „La mulți ani”.  Să amintim că legăturile strânse s-au văzut și în momentul în care Rusia a refuzat să susțină independența Kosovo, iar Serbia nu a dorit să se alinieze la frontul european comun, privind sancțiunile economice împotriva Rusiei, după anexarea Crimeii

Și cu China

Politica Serbiei nu a ocolit nici China. Înainte de a ajunge președinte, in 2016, premierul Aleksandar Vucici vorbea despre faptul că Serbia poartă negocieri cu China pentru crearea unei zone de comerț liber la Smederevo, un oraș aflat pe malul Dunării și situat la mică distanță de capitala sârbă. Mai mult, președintele chinez, Xi Jinping, aflat la Belgrad, afirma atunci că Serbia ar putea juca un rol semnificativ în ambițiosul plan al Chinei privind crearea unui nou „Drum al Mătăsii”, menit să consolideze legăturile economiei chineze cu Europa, Asia și Africa. După ce Serbia și China au semnat un acord de parteneriat strategic în 2009, companiile chineze au investit în Serbia peste un miliard de dolari, sectoarele prioritare fiind infrastructura și energia. 
 
O vizită istorică?

Și pentru ca sârbii care nu uită bombardamentele NATO să se reconcilieze cu trecutul, Vucici i-a adresat liderului de la Casa Albă, Donald Trump, invitația oficială de a veni în vizită la Belgrad, anul viitor. O invitație căreia Trump ar putea să îi spună DA, ținând cont că, de la președintele Ford încoace, niciun președinte american nu a vizitat Serbia.