Un demnitar comunist anunța la o conferință de presă, complet accidental, noi reguli de călătorie în vest  aplicabile imediat, iar jurnaliștii au difuzat prompt știrea deschiderii graniței. În aceeași zi, est-germanii au luat cu asalt Zidul Berlinului, care separase orașul, familiile și prietenii din cele două state germane și fusese granița simbolică dintre democrație și comunism, timp de 30 de ani.
 
Sâmbătă se vor desfășura mai multe evenimente în Germania, care vor marca 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului, vasta structură de beton și sârmă ghimpată care separa fizic și simbolic occidentul de comunism.
 
9 noiembrie a fost momentul care anunța sfârșitul regimurilor comuniste în Europa Centrală și de Est și, totodată, începutul unei noi ere europene.

Cancelarul Angela Merkel, care a trăit în spatele Cortinei de Fier, va conduce ceremoniile programate, sâmbătă, în capitala germană.

Construcția zidului, vasta structură de beton și sârmă ghimpată care a separat fizic și simbolic Occidentul de lagărul comunist, a început la 13 august 1961, amintește Agerpres.

În 28 de ani, 5.000 de est-germani au evadat și 191 au murit încercând să-l sară, potrivit datelor publicate în lucrarea „The Fall of the Berlin Wall: 25 Years Later: A look Back”. La 23 mai 1987, grănicerii au găsit poate ultima persoană care avea să moară acolo.

Cu mult timp înainte ca zidul să fie construit, Berlinul devenise un centru al confruntării Est-Vest. După înfrângerea Germaniei naziste, în 1945, orașul a fost divizat în sectoare controlate de americani, francezi, britanici și sovietici. La Conferința de la Potsdam (iulie-august 1945), Marea Britanie, Uniunea Sovietică și Statele Unite au agreat ca, în așteptarea unui acord de pace, câteva foste teritorii germane din est să fie preluate de Polonia și Uniunea Sovietică. Puterile vestice au primit coridoare terestre și aeriene pentru transport către Berlin prin Germania de Est.

3 trei ani mai târziu, sovieticii au blocat accesul terestru către Berlinul de Vest.

Introducerea unei noi monede în zonele vestice pe fondul obiecțiilor sovietice îi determinase pe aceștia să oprească transporturile feroviare, rutiere și pe apă către Berlin. Pentru a menține orașul în viață, SUA și aliații lor au lansat transportul aerian – Berlin Airlift, în 1948.
 
Zonele ocupate de marile puteri după război au devenit statele moderne ale Germaniei de Est și de Vest: Republica Democrată Germană în zona de est, sovietică, și Republica Federală a Germaniei în cele trei zone vestice. Orașul Berlin a rămas divizat în patru sectoare, fiecare controlat de una din puteri. Sectoarele britanic, francez și american formau Berlinul de Vest, iar sectorul sovietic – Berlinul de Est, pe care Germania de Est îl pretindea drept capitală.

La 9 noiembrie 1989, în urma anunțului că se va putea călători în Vest, protestatarii au luat cu asalt punctele de trecere și Poarta Brandenburg și au început să facă breșe în zid. Până la miezul nopții, mii de est-berlinezi au traversat în Vest, unindu-se într-o atmosferă de mare sărbătoare cu mulțimea din Berlinul Occidental. Distrugerea Zidului, tot atât de rapidă ca și crearea sa, a fost celebrată de întreaga lume, a fost primul pas către reunificarea Germaniei, încheiată oficial pe 3 octombrie 1990, și a marcat începutul căderii comunismului în Europa de Est.
 
 
Zidul Berlinului a fost dărâmat cu buldozerele aproape total în săptămânile care au urmat. În urmă au rămas, în picioare, doar câteva rămășițe ale vechiului zid și o cantitate enormă de mici fragmente care se vând acum turiștilor ca souvenir.

A rămas și Checkpoint Charlie (Punctul de control C), scena multor filme sau cărți cu spioni care descriu epoca Războiului Rece și punct de atracție pentru turiștii de acum.

Au rămas în urmă și dramele separării sau amintirea marilor eroi și a disidenților politici, rememorate de familii și povestite în muzee și expoziții dedicate istoriei Zidului.