Scandal de amploare în Franța. Sediile de la Paris și Bruxelles ale producătorului de ciment Lafarge-Holcim, care are afaceri și în România, au fost percheziționate joi în cadrul unei anchete asupra legăturilor companiei cu jihadiști din Siria, inclusiv ISIS.

Ancheta va stabili dacă gigantul franco-elvețian a avut legături cu jihadiștii grupării Statul Islamic. Filiala siriană a companiei este suspectată că în 2013 și 2014 a plătit între 80.000 și 100.000 de dolari pe lună mai multor grupări armate, printre care ISIS.

Suspiciunile asupra Lafarge datează de mai mult timp. În luna aprilie, Eric Olsen a renunțat la funcția de director executiv din cauza scandalului privind implicarea companiei în finanțarea, indirectă, a grupării teroriste.

Le Monde scria anul trecut că Lafarge ar fi sustinut financiar indirect nu doar ISIS, ci și frontul al-Nusra, aripa siriană a al-Qaida, care cerea o taxă de trecere atât pentru angajații fabricii cât și pentru clienții care veneau să se aprovizioneze cu ciment. Pentru a putea continua să opereze, uzina de ciment a francezilor se aproviziona cu materii prime de la intermediari locali, care cumpărau direct de la ISIS.

Newsweek scrie că un acord între cei de la Lafarge și ISIS, privind finanțarea grupării jihadiste, ar fi fost încheiat la 29 iunie 2014, cu doar câteva zile înainte ca liderul ISIS, Abu Bakr al-Baghdadi, să-și facă prima apariție publică, la moscheea Grand al-Nuri din Mosul, Irak, unde a anunțat musulmanii din întreaga lume că își proclamă califatul în Irak și Siria. Acordul ar fi funcționat până când fililala siriană a fabricii a fost evacuată, în septembrie 2014. ISIS a preluat controlul asupra ei  până când anul acesta, în vară, când jihadiștii au fost  alungați de Forțele Democrate Siriene, în special de kurzi, sprijinite de americani.

 

Parcursul grupului Lafarge, explică cotidianul Libération, a fost exemplar pînă la un anumit punct. Creat în 1833, el a devenit expresia unei reușite industriale franceze. Dorința de a se extinde și de a controla piața cimentului în Orientul Apropiat l-a împins însă la „mariajul” cu firma elvețiană, și apoi în meandrele unor compromisuri și aranjamente.