Dar întrucît au circulat de curînd pe internet niște păreri puse pe numele meu, pentru a reașeza adevărul lucrurilor și a nu provoca pagubă, vă pun înainte următoarele:

Nu am spus niciodată vreunui om să facă stocuri de hrană din pricina vreunui război ce stă să izbucnească și niciodată n-am prorocit că primejdia virusului a luat sfîrșit, după cum au răspîndit unii în chip nesocotit și mincinos.

De asemenea, au postat fără îngăduința mea frînturi din convorbiri de-ale mele, rezultînd astfel păreri despre coronavirus imprecise și care se bat cap în cap, iscînd semne de întrebare.

Ceea ce cred eu vădesc limpede în cele ce urmează, fiind părerea mea cu totul personală pe care o înfățișez fără intenția de a o impune și altora.

Nenumăratelor probleme anevoie de purtat pe care le au oamenii, s-a adăugat acum și primejdia virusului, care a ajuns un coșmar. Mai mult decît de virus, oamenii suferă de frică, de panică și de izolarea fără voie impusă de stat între alte „măsuri de protecție”. Însă, în lupta cu virusul, Biserica are propriile ei arme, pe care acum, cînd este înjosită ca nicicînd altădată, îngrădită în puterile ei și încătușată de către Stat, nu le poate pune la îndemîna credincioșilor ei.

În vechime, în împrejurări asemănătoare de epidemii aducătoare de moarte, Biserica săvîrșea sfințirea aghiasmei și litanii cu sfinte icoane și sfinte moaște. De ce să nu se facă unele ca acestea și astăzi? ”Mîna Domnului nu are tăria” să ne ajute și astăzi? Prin anii 30 ai veacului trecut a apărut în satul meu o boală molipsitoare de care au murit în cîteva zile 50 de copii mici, încît nu pridideau cu săpatul gropilor. Au adus atunci capul Sfîntului Haralambie de la Mănăstirea Sfîntului Ștefan de la Meteora și molima a încetat de îndată.

De atunci, de cînd Domnul a săvîrșit Cina cea de Taină și a predat preasfînta Taină a Dumnezeieștii Euharistii, nu a încetat pînă astăzi săvîrșirea Dumnezeiești Liturghii  celei „de-lume-mîntuitoare”.

Nici Dioclețian, nici turcii, nici comuniștii în Rusia, nici nemții în anii ocupației nu au reușit să facă să înceteze Dumnezeiasca Liturghie și apropierea credincioșilor spre a lua Dumnezeiasca Împărtășanie. Pe cînd acum, bisericile au fost închise de frica virusului, iar credincioșii sînt lipsiți de harul mîntuitor al Tainelor, de care au atîta nevoie.

În același timp în care aici toate au amuțit de frică, în Bisericile Ortodoxe a Serbiei, a Bulgariei și a Georgiei(între timp, și Biserică Sârbă slujește fără credincioși - n.r), dincontră, slujbele se săvîrșesc fără probleme, bisericile sînt deschise, se săvîrșește Dumnezeiasca Liturghie iar credincioșii nu se tem că se molipsesc de virus.

Măsurile de protecție pe care le impune guvernul actual sînt anticonstituționale, greu de suportat, exagerate și inechitabile în ce-i privește pe ortodocșii greci, creîndu-se un climat de teroare pe care îl înrăutățesc mijloacele de comunicare în masă.

Firește că virusul există și trebuie să ne protejăm sănătatea noastră și pe a celorlalți. Însă starea de frică trebuie să dispară, fiindcă în starea de frică omul nu poate gîndi și acționa logic și cu discernămînt. Într-o împrejurare asemănătoare, cînd a avut loc explozia de la Cernobîl, oamenii au intrat în panică încît își duceau la analize legumele și fructele, pentru a le mînca pe cele care aveau radiația cea mai mică. Fiind  întrebat despre aceasta Cuviosul Paisie, a zis să ne facem semnul crucii și să mîncăm fără frică, dînd el mai întîi pildă. Dacă ar fi trăit astăzi, e de necrezut că l-am fi văzut cu mască și mănuși, cu sticla de spirt în buzunar și ocolind oamenii sau vorbindu-le de la distanță, ci fără îndoială că i-ar fi liniștit și i-ar fi ajutat să lepede frica și cel mai mult s-ar fi supărat pentru închiderea bisericilor. Frica aceasta este nepotrivită creștinilor care sînt însuflați de pilda Dumnezeu-Omului și de mucenicii credinței noastre.

Mulți așteaptă cu agonie biruirea virusului prin găsirea vaccinului care va fi obligatoriu pentru toți.

Noi refuzăm sa facem vaccinul.

Cine se teme, să facă cîte vaccinuri vrea. Să cunoască, însă, că ele pot avea reacții adverse grave și neprevăzute, așa au avut acum câțiva ani vaccinurile pe care le-au făcut copiilor pentru gripa aviară, în urma cărora mulți au paralizat. Și tot așa cum au făcut scleroză în plăci mulți din cei care s-au vaccinat de hepatita B, la fel întîmplîndu-se și cu alte vaccinuri.

Dacă Dumnezeu nu păzește, oare pot face ceva vaccinurile și medicamentele? Ateul Kazantzakis(scriitorul grec - n.r.), pentru a se proteja de holeră în vederea unei călătorii în străinătate, s-a vaccinat, și tot s-a îmbolnăvit.

Noi avem vaccinuri cu mult mai tari și „doctoriile veșniciei” – Sfintele Taine – iar drept doctori încercați și iscusiți într-ale virusului pe Sfîntul Haralambie, pe Sfîntul Visarion, care ajută în ciumă, și pe atîția alți Sfinți. Acum însă, cu interdicțile drastice, poporul rămîne neajutorat și nemîngîiat. Și în vreme ce toți se luptă cu combaterea virusului, unii au alte lucruri în minte și alte planuri de împlinit.

Medici și oameni de știință de vîrf atrag atenția că cele ce se întîmplă sînt de fapt un test de disciplinare a maselor, pentru a-i duce pe oameni de nas acolo unde vor ei. Lucrul acesta, care părea ciudat și improbabil pînă de curînd, nu este deloc o fantezie, mai ales că ei o spun de acum pe față: „Pandemia de coronavirus a scos în evidență necesitatea unei guvernări democratice mondiale” (spune Georghios Papandreu – fost prim-ministru al Greciei, n.r.) și propun ”ca fiecare om să aibă un microcip pentru a avea date biometrice legate de virus sau alte analize epidemiologice” (spune Evanghelos Venizelos – fost ministru în Guvernul Papandreu, n.r). Aceștia vorbesc deschis despre pecetluire și dictatura mondială. Dar înțelegem noi oare? Și ce facem, în ciuda tuturor celor scrise de Cuviosul Paisie despre această chestiune?

Putem oare avea încredere în acești oameni care ne-au robit cămătarilor străini, și care acum ne duc în robia Antihristului? Prezicînd greutățile ce vor să fie, Cuviosul Paisie spunea apăsat: „Doar cu o viață duhovnicească bună o vom scoate la capăt”. 

Pentru păcatele noastre a îngăduit Dumnezeu această mare încercare. Ne trebuie pocăință neprefăcută, răbdare neistovită și rugăciune necurmată, care ne întărește credința.

Vă urăm frățește bună Înviere, oricare sînt împrejurările în care vă găsiți.

Cel Înviat, Domnul vieții și Biruitorul morții să ne mîngîie, să ne lumineze pe noi toți cu lumina Învierii Lui și să dea putere și trăinicie poporului Său.

Cu harul Lui să ajungem la ziua izbăvirii noastre din păcat și din toate relele aduse de el. Amin”.

Cu durere de suflet și sinceră dragoste de frați,

Ieromonahul Eftimios

14.04.2020”