Întâlnirea dintre Papa Francisc și Patriarhul Chiril de la Havana (Cuba), care a fost pregătită de doi ani, este importantă pentru toți protagoniștii, inclusiv pentru gazde. Este o întâlnire de criză, în condițiile în care creștinismul și toată civilizația creștină se află într-o mare cumpănă. 

Papa Francisc sprijină efortul Rusiei din Siria și a dat mesaje în acest sens. Patriarhul Chiril are prilejul de a ieși în lume ca reprezentant al celei mai puternice țări ortodoxe din acest moment. 

În ciuda urletelor propagandei neoliberale, Rusia este singura putere din lume la această oră în care Biserica are tot sprijinul Statului iar refuzul celui din urmă al agendei ideologice politic-corecte este total.

De asemenea, nu trebuie uitat că abia s-a terminat, pe 27 ianuarie, Sinaxa Întâistătătorilor de Biserici Ortodoxe de la Chambesy, făcută în pregătirea Sinodului Panortodox din Creta care va avea loc in iunie, a.c., iar Patriarhul Kiril e posibil să fi purtat un mesaj ce provine și de aici. Cert este că Patriarhul Chiril și Papa Francisc au fost de acord că Europa ar trebui să rămână fidelă rădăcinilor sale creștine, iar creștinii să își păstreze statutul social: "În mod special, remarcăm că transformarea unor țări în societăți secularizate, înstrăinate de orice raportare la Dumnezeu și la Adevărul Său constituie o gravă amenințare la adresa libertății religioase. Ne îngrijorează existența unui curent de îngrădire a drepturilor creștinilor, dacă nu chiar de discriminare fățișă a acestora, atunci când anumite forțe politice, mânate de o ideologie secularistă adeseori foarte agresivă, caută să-i împingă pe creștini la marginea vieții publice"

Guvernul de la Havana câștigă și el la capitolul imaginii, această întâlnire oferindu-le o mare vizibilitate internațională și arătând lumii că au depășit faza în care Biserica Catolică mai reprezintă un adversar al Statului. E drept, gheața a fost spartă de Ioan Paul al II-lea, la vizita sa din anul 1998. Atunci au fost scoase noțiunile de ateism din Constituția Cubei (ceea ce ultra-secularistii noștri visează acum, au fost realități în țările comuniste) iar Crăciunul a fost declarat, în sfârșit, sărbătoare națională. 

Raul Castro, fratele lui Fidel, a făcut fotografii alături de liderii creștini cei mai importanți ai lumii din acest moment.

Revenind la subiect, multă lume s-a întrebat de ce această vizită a fost ținută secretă atâta vreme. Motivul este simplu: zelotistii radicali din Rusia văd în orice apropiere de Episcopul Romei o posibilă erezie, existând multe voci, inclusiv la noi, care au văzut în aceasta un pas spre un ecumenism cu irizări eshatologice, de sfârșit de lume. De asemenea va fi interesant de văzut reflectarea acestei întâlniri în mediile greco-catolice de la noi, care sunt profund anti-slave, diabolizând permanent Rusia lui Putin.

Mesajul pe care Patriarhul Chiril îl va fi purtat către Papa, tête-à-tête, va fi probabil necunoscut, însă cel oficial afirmă conjugarea eforturilor de pace în lume și apărarea creștinilor persecutați, precum si problemele legate de ideologia Corectitudinii Politice, care a sufocat acum spiritul european după două secole de secularizare, acesta constituind seva Noii Ordini Mondiale, așa cum este oficial denumit Globalismul.

Despre Rusia se știe că are o poziție fermă asupra subiectului, care derivă din asumarea învățăturilor ortodoxiei, a Pravilei în sens larg (cel puțin la nivel formal) de către Stat, de peste 16 ani, fapt care, cum spuneam, conferă o poziție de unicitate a Rusiei pe plan mondial unde, în general, statul face presiuni asupra bisericilor și asistăm la colonizarea ideologică venită din Vest a țărilor ale căror popoare își asumă încă Tradiția - inclusiv poporul român fiind în această situație.

Papa Francisc, deși inițial a avut poziții ambigui și a flirtat cu "duhul lumii" (chestiune care după Vatican II a atins nucleul Tradiției Bisericii Catolice, cu pierderi ireparabile), a dat în ultimul timp mesaje mai clare. Mai ales după enormele manifestații din anii trecuți de la Paris și cea recentă de la Roma, de la sfârșitul lunii ianuarie, îndreptată împotriva "parteneriatului civil", anticamera "familiei homosexuale" - nota bene, nereflectate în presa mainstream, care a devenit Coloana a V-a a globalismului. 

Acum, în documentul semnat la Havana, definirea Familiei este fermă.

Biserica Catolică, cu excepția unor grupuri de presiune ale extremei stângi sau ultraliberale (există și astfel de ciudățenii "spirituale") este împotriva avortului, a Familiei în afara celei firești (bărbat și femeie), iar despre teoria gender afirmă că "este demonică". Într-un punct important din document este stipulată condamnarea avortului dar și a experimentelor biomedicale care se fac în lipsă completă de respect față de persoana umană aflată în stadiul embrionar, precum si alte experiențe grotești care denotă dispreț față de viață: eutanasierea bătrânilor și a persoanelor suferind de boli incurabile.

Deși s-a negat inițial apăsat aspectul politic al întâlnirii, s-au discutat problemele legate de războiul din Siria și destabilizarea Orientului Mijlociu și din N. Africii. Consecința acestuia este acum migrația sufocantă prin care Turcia șantajează Europa. Însă cea mai teribilă consecință a vulnerabilizării lumii arabe și distrugerea regimurilor laice din Irak, Siria și Libia este extincția, în Orient, a unor comunități creștine milenare.

Martiriul vechilor populații creștine (ortodoxe, catolice, maronite, armene, caldeene, asiriene, copte etc) - recunoscut în document - a atins cotele prigoanelor de după anul 33, anul crucificării și al Învierii Domnului. Iar singura forță care-i apară efectiv în acest moment este Rusia și regimul președintelui alawit Bashar al Assad. ISIS, al-Nusra și alte forțe insurgente provenite din grupările teroriste al-Queda, sprijinite de SUA, de aliații săi din zonă (Arabia Saudită și Turcia) și de Occident, fac ravagii în comunitățile creștine, care acum sunt decimate.

Cel mai mare pericol și o mare tulburare în rândul creștinilor este spectrul mondializării războiului din Orientul Mijlociu: "Noi îndemnăm toți creștinii, pe toți cei care cred în Dumnezeu să se roage fierbinte Creatorului lumii ca să protejeze creația Sa de distrugere și să nu permită un nou război mondial" - scrie răspicat și, putem spune, disperat, în documentul semnat la Havana.

Chiar dacă s-a pus accentul pe senzaționalismul acestei întâlniri - prima întâlnire din istorie dintre un papă și patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, cea mai mare biserică autocefală ortodoxă -, cred că vom vedea în anii ce vin acțiuni conjugate ale creștinilor de confesiuni diverse în apărarea fundamentelor care au stat la apariția civilizației europene și a diseminării creștinismului în lume, a cărui misiune pare că abia acum, în suferință și prigoană, își regăsește menirea uitată. 

De altfel, declarația comună semnată de cei doi lideri spirituali specifică aceasta: "Noi nu sunt concurenți, ci frați, iar acest concept trebuie să ghideze acțiunile noastre reciproce, precum și cele îndreptate către lume."