ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Referendumul pentru ieșirea sau rămânerea Marii Britanii în UE este tema aleasă de Ion Cristoiu pentru "Gândul de joi". Jurnalistul face o paralelă între lumea și personajele marelui William Shakespeare  cu situația creată în Europa de Brexit, care poate fi comparat cu o piesă a marelui Will.

Ion Cristoiu descrie una din discuțiile purtate cu un consultant politic român de peste Ocean, care "pare a avea o viziune mult mai largă asupra lumii decît românii din țară" și pe ale cărui opinii de politică externă pune mult preț. Concluizia jurnalistului, de la finalul textului, este aceea că tot ce s-a spus și s-a făcut în ultimele săptămâni în cazul Brexit-ului este doar "o piesă de Shakespeare scrisă de cei de la Hollywood".

"Din cînd în cînd, noaptea tîrziu, mă sună din America un consultant politic român, ale cărui observații le iau în seamă, deoarece de puține ori au fost greșite, pentru a-mi expune punctul său de vedere mai ales în chestiuni de politică externă.
Stînd în America pare a avea o viziune mult mai largă asupra lumii decît românii din țară, închiși de pe vremea României eminamente agrare în orizonturile limitate ale cătunului sau cel mult ale comunei", scrie Ion Cristoiu.

Într-una din nopți, de cum deschid mobilul, îl aud pe cel din America întrebîndu-mă brusc:
– Vă place cum aniversează englezii 450 de ani de la moartea lui Shakespeare?
– Îmi place, răspund eu, gîndindu-mă la sindrofiile puse la cale în Perfidul Albion și dau să trec rapid la aniversările de la noi, potrivit regulii că de vrei să te pleoștești ajunge să faci o comparație între ce-i la noi și ce-i în Altă Parte.
– Nu, nu la asta mă refeream. Mă refeream la piesa shakespeareană pe care englezii au scris-o și o joacă sub titlul de Brexit.
Piesele lui Shakespeare nu duc lipsă de morți, ba întrunele din ele morții chiar prisosesc.
– E vorba cumva de moartea exact cînd trebuia și exact cum trebuia a parlamentarei Jo Cox? sar eu cu presupusul, gîndindu-mă la un adevăr mai puțin știut în România:
Dacă există servicii secrete care n-au mamă, n-au tată cînd e vorba de ceea ce ele cred că-i interesul național, alea sînt serviciile secrete britanice.
I-au luat gîtul Dianei fără să clipească!
E suficient să arunci o privire asupra întîmplării tragice care a fost asasinarea parlamentarei angajate în campania pentru rămînerea Marii Britanii în Uniunea Europeană, pentru a te duce gîndul la cunoscuta complicitate a Serviciilor cu un posibil autor de asasinat care convine interesului național:
Asasinul e știut, documentat, e știută ținta, dar serviciile nu fac nimic să-l oprească, motivînd, dacă sînt luate la întrebări, că informațiile despre asasinat n-au putut fi verificate.

Cel din America e de acord cu teoria mea.
Simte nevoia unei precizări:
– Nu mă refeream numai la asasinatul picat la țanc. Mă refer la toată piesa de teatru cu Aoleu! iese Marea Britanie din Uniunea Europeană! Auleu! Ce ne facem?! Cu sondajele care dau rezultate strînse, ceea ce dă momentului o tensiune ieșită din comun, mai ceva ca în finalul din Richard al III-lea, cînd Regele caută un cal.

Cînd Referendumul va fi în favoarea Rămînerii toată lumea va răsufla ușurată.
Deși, între noi fie vorba, ar putea răsufla ușurată de pe acum.
Marea Britanie nu va ieși din UE.

Articolul integral poate fi citit AICI.