Presiunea exercitată de SUA pentru a se distanța de China în materie de tehnologie pune Israelul într-o situație din ce în ce mai incomodă.

Leon Hadar, cercetător principal la  Foreign Policy Research, contributor la revista The American Conservative, autor al cărților „Quagmire: America in the Middle East” și „Sandstorm: Policy Failure in the Middle East”, analizează pentru Asia Times deriva în care alunecă relațiile dintre Israel și China.

Pe sârmă, între Beijing și Washington

Parteneriatul diplomatic și economic de lungă durată dintre China lui Xi Jinping și Israel se află într-o situație din ce în ce mai tensionată, pe măsură ce tensiunile crescânde dintre Washington și Beijing obligă Tel Avivul să adopte o poziție incomodă de echilibru.

Ceea ce odată era o relație pragmatică bazată pe cooperare tehnologică reciprocă și comerț a devenit un calcul geopolitic complex, Israelul fiind prins între cel mai important aliat al său și unul dintre cei mai mari parteneri comerciali.

Timp de peste trei decenii, China și Israelul au dezvoltat relații economice, tehnologice și diplomatice solide, care păreau să transceandă rivalitățile geopolitice. Investițiile chineze au curs către companiile israeliene de tehnologie, comerțul bilateral a înflorit, iar ambele națiuni au beneficiat de cooperarea în sectoare variind de la semiconductori la tehnologie agricolă.

Cu toate acestea, evenimentele recente au modificat fundamental această dinamică, creând tensiuni pe care niciuna dintre părți nu le anticipase.

Momentul atacului Hamas și reacția Chinei

Relația a început să se deterioreze semnificativ în urma atacurilor Hamas asupra Israelului din octombrie 2023 și a răspunsului militar ulterior al Israelului. Reacția Beijingului la aceste evenimente a marcat o schimbare radicală față de poziția sa anterior mai neutră, arată analiza citată.

China s-a aliniat din ce în ce mai mult pozițiilor pro-palestiniene, condamnând acțiunile Israelului și sprijinind rezoluțiile ONU critice la adresa politicii militare a Israelului.

Impactul cel mai semnificativ al tensiunilor dintre SUA și China asupra Israelului s-a manifestat în sectorul tehnologic, unde Israelul se află în centrul a ceea ce experții numesc „triunghiul tehnologic”.

Washingtonul a intensificat presiunea asupra Israelului pentru a limita transferurile de tehnologie către China, în special în domenii sensibile precum semiconductorii, inteligența artificială și tehnologiile de apărare care ar putea spori capacitățile militare chineze.

Această presiune a dat rezultate tangibile. Exporturile israeliene de semiconductori către China au scăzut de la 21 de milioane de dolari în 2020 la doar 11 milioane de dolari în 2022, în timp ce exporturile chineze de semiconductori către Israel s-au redus, de asemenea.

 Acorduri anulate sub presiunea SUA

Restricțiile tehnologice mai ample impuse de SUA au forțat companiile israeliene să ia decizii dificile cu privire la parteneriatele lor cu China, unele acorduri fiind anulate sub presiunea americană.

Industria semiconductorilor oferă un exemplu elocvent al acestor constrângeri. Companiile israeliene, în ciuda abilităților lor tehnologice, s-au trezit din ce în ce mai restricționate în capacitatea lor de a colabora cu parteneri chinezi.

Acest lucru are implicații economice pentru sectorul tehnologic al Israelului, care considera China o piață crucială pentru creștere, dar și implicații strategice, întrucât Israelul încearcă să își mențină poziția de centru tehnologic global.

În ciuda tensiunilor politice, legăturile economice dintre China și Israel au dat dovadă de o reziliență remarcabilă. Volumul comerțului a atins 16,3 miliarde de dolari în 2024, reprezentând o creștere semnificativă față de anul precedent și demonstrând că relațiile comerciale pot uneori rezista presiunilor diplomatice.

Cu toate acestea, această interdependență economică creează și vulnerabilități pentru ambele părți.

China rămâne puternic dependentă de petrolul din Orientul Mijlociu, importând aproximativ 13% din țițeiul său din Iran, ceea ce creează o serie de complicații, având în vedere relația adversă dintre Iran și Israel. Această dependență energetică obligă Beijingul să echilibreze sprijinul acordat Teheranului cu interesele sale economice în menținerea stabilității regionale, inclusiv relația sa cu Israelul.

Atacurile Hamas din octombrie 2023 și răspunsul militar al Israelului în Gaza au modificat fundamental percepția Chinei asupra Israelului.

Gigantul asiatic, văzut ca țară ostilă de israelieni

Sprijinul Beijingului pentru rezoluțiile ONU critice la adresa Israelului și criticile sale din ce în ce mai vocale la adresa acțiunilor militare israeliene au marcat o îndepărtare de abordarea sa anterior mai echilibrată. Oficialii chinezi au condamnat atacurile israeliene, în special cele care vizează Iranul, considerându-le destabilizatoare pentru securitatea regională, comentează Asia Times.

Această schimbare în politica chineză nu a trecut neobservată în Israel, unde sondajele de opinie publică din 2024 au arătat că majoritatea israelienilor consideră acum China ca fiind neprietenoasă sau ostilă față de țara lor. Percepția că China a ales tabere în conflictul din Orientul Mijlociu a afectat fundamentul de încredere care susținea anterior cooperarea bilaterală.

Criza a scos în evidență realinierea strategică mai amplă din Orientul Mijlociu, unde atât Washingtonul, cât și Beijingul concurează pentru influență. În timp ce Statele Unite și-au menținut rolul tradițional de principal garant al securității Israelului, oferind ajutor militar și sprijin diplomatic, China s-a poziționat ca un potențial mediator în conflictele regionale, deși cu un succes limitat.

 Încercările Beijingului de a se prezenta ca un factor de pace în Orientul Mijlociu au fost complicate de parteneriatele sale strategice cu Iranul și de sprijinul acordat pozițiilor palestiniene. Această aliniere a împiedicat efectiv China să joace un rol semnificativ de mediere în conflictul israelo-palestinian, lăsând Washingtonul ca putere externă dominantă în regiune.

Preocupările SUA cu privire la accesul Chinei la tehnologia israeliană s-au intensificat, în special în ceea ce privește tehnologiile cu dublă utilizare care ar putea spori capacitățile militare ale Chinei. Washingtonul a stabilit noi mecanisme de dialog cu Israelul, axate în mod specific pe cooperarea tehnologică și politica față de China, indicând prioritatea pe care o acordă prevenirii transferurilor de tehnologie care ar putea beneficia modernizarea militară a Chinei.

 Aceste preocupări au implicații practice pentru companiile și instituțiile de cercetare israeliene care au colaborat anterior în mod liber cu parteneri chinezi. Mecanismele de control al investițiilor au fost consolidate, iar anumite tipuri de cooperare tehnologică au fost restricționate sau supuse unui control mai strict, subliniază analiza citată.

O relație în tranziție

Viitorul relațiilor dintre China și Israel va depinde probabil de mai mulți factori cheie. În primul rând, traiectoria competiției dintre SUA și China va continua să influențeze calculele strategice ale Israelului.

 Atâta timp cât Washingtonul își menține poziția de principal partener de securitate al Israelului, factorii de decizie israelieni vor trebui să cântărească cu atenție beneficiile cooperării cu China în raport cu preocupările americane.

 În al doilea rând, stabilitatea regională în Orientul Mijlociu va juca un rol crucial. Dacă tensiunile dintre Israel și Iran se vor intensifica, parteneriatul strategic al Chinei cu Teheranul ar putea complica și mai mult relația sa cu Israelul. În schimb, stabilizarea regională ar putea oferi Chinei și Israelului spațiu pentru a-și reconstrui parteneriatul în condiții noi.

În cele din urmă, evoluția guvernanței tehnologice globale va modela parametrii cooperării dintre China și Israel. Pe măsură ce Statele Unite și China concurează pentru supremația tehnologică, rolul Israelului ca inovator tehnologic îl plasează într-o poziție unică, dar provocatoare.

„În ansamblu, relația dintre China și Israel suferă o transformare fundamentală determinată de tensiunile geopolitice mai ample și de conflictele regionale. Ceea ce a început ca un parteneriat pragmatic axat pe cooperarea economică și tehnologică s-a transformat într-o competiție mai amplă între Washington și Beijing pentru influență globală.

 Pentru Israel, această transformare prezintă atât provocări, cât și oportunități. În timp ce țara trebuie să facă față presiunii crescânde din partea aliatului său american de a limita cooperarea cu China, ea trebuie să ia în considerare și interesele sale economice și preocupările legate de securitatea regională. Calea de urmat va necesita un echilibru diplomatic atent și claritate strategică cu privire la interesele pe termen lung ale Israelului într-o lume din ce în ce mai multipolară.

Relația dintre China și Israel servește drept microcosmos al modului în care competiția dintre marile puteri afectează opțiunile de politică externă ale statelor mai mici. Pe măsură ce tensiunile dintre Statele Unite și China continuă să evolueze, țări precum Israelul se vor confrunta cu alegeri din ce în ce mai dificile în ceea ce privește alinierea și cooperarea într-un sistem internațional mai polarizat.

 Rezultatul final al acestei relații triangulare va avea implicații nu numai pentru cele trei țări implicate, ci și pentru modelele mai largi de cooperare și competiție internațională din secolul XXI.  Modul în care Israelul gestionează aceste presiuni concurente poate servi drept model pentru alte puteri medii care se confruntă cu dileme similare într-o eră de rivalitate reînnoită între marile puteri”, concluzionează autorul.