Un grup pro-israelian de „islamiști radicali” operează în spatele liniilor Hamas, în bună înțelegere cu statul evreu, în Fâșia Gaza.

Liderul său, Yasser Abu Shabab, a fost catalogat drept trădător de Hamas și de alte forțe anti-israeliene. Pentru o lungă perioadă de timp, acesta a negat că ar avea vreo legătură cu Israelul, dar apoi a recunoscut pe neașteptate că își coordonează acțiunile cu forțele statului evreu.

Jihadiști buni, jihadiști răi

Înainte de războiul actual din Fâșia Gaza, Abu Shabab se prezenta pe sine și cercul său drept musulmani radicali care se opuneau Hamas pentru că nu erau suficient de religioși. Manifestările lor exagerate de pietate au provocat chiar acuzații de legături cu ISIS. Cu toate acestea, acest lucru nu i-a împiedicat pe jihadiștii autoproclamați să se alieze nu cu Iranul sau Qatar, ci cu Israelul - a cărui conducere este dispusă să facă aproape orice pentru a elimina Hamas.

„Când cred că nimeni nu-i vede și aude, fumează, înjură și chiar vorbesc despre femei”, a spus un locuitor din Gaza reporterilorThe Insider, enumerând ceea ce el considera a fi cele mai rele trăsături ale luptătorilor Hamas.

Un astfel de comportament - fumatul, înjurăturile și vorbitul deschis despre sex - încalcă regulile islamice stricte pe care membrii Hamas ar trebui să le respecte. La urma urmei, numele grupului este acronimul arab pentru „Mișcarea de Rezistență Islamică”.

 Dar cel puțin de la mijlocul anilor 2000, când Hamas a preluat controlul asupra Fâșiei Gaza, a fost criticat pentru lipsa sa de fervoare religioasă. Participarea sa la alegerile parlamentare palestiniene - care, în 2006, au marcat primul pas al grupului către preluarea puterii - a fost condamnată de extremiștii religioși ca fiind contrară islamului și unei lecturi stricte a Coranului și a Sunnei.

Radicalii au contestat, de asemenea, reticența Hamas de a menține o stare permanentă de război cu Israelul. Ei au criticat gruparea pentru negocierile sale cu israelienii, refuzul său de a impune imediat legea Sharia în Fâșia Gaza și ceea ce ei au considerat a fi o concentrare excesivă asupra drepturilor femeilor în documentele sale fondatoare.

„Radicalii au identificat cu exactitate sursa popularității Hamas în rândul populației din Gaza - retorica sa agresivă anti-Israel și apelurile frecvente la valorile religioase - și pur și simplu au cooptat aceste aspecte, ducând ostilitatea sloganurilor lor și vizibilitatea evlaviei lor la extrem.

 Prin comparație, Hamas a început să pară mai puțin anti-israelian și mai puțin angajat în apărarea intereselor musulmane. În declarațiile liderilor grupurilor salafiste mai radicale, cum ar fi Jaysh al-Ummah, Hamas este încă prezentată ca o organizație musulmană, dar ca una care și-a pierdut calea și s-a îndepărtat de adevăratele principii islamice”, potrivit sursei citate.

 Din bandiți, războinici religioși

Grupurile și organizațiile radicale de opoziție ar fi putut avea șansa de a deveni rivali serioși pentru Hamas în Gaza, însă liderii lor ideologici nu au reușit să găsească un teren comun unii cu alții, ceea ce înseamnă că nenumăratele celule dispersate din regiune au rămas neunite. Problema nu a fost neapărat de natură religioasă.

În schimb, un obstacol major a fost simplul fapt că un număr semnificativ dintre aceste grupuri foloseau islamul radical doar ca o acoperire pentru activități criminale. De exemplu, clanuri întregi de beduini, care de generații câștigaseră bani substanțiali din contrabanda cu arme și alte bunuri mai puțin legale, s-au declarat jihadiști la scurt timp după ce Hamas a început să reprime contrabanda în Fâșia Gaza.

Această „jihadizare” bruscă a structurilor mafiote a avut ca scop principal legitimizarea acestora în ochii publicului palestinian - conferind infractorilor de ieri aura de războinici religioși. La urma urmei, a servi ca un soldat al islamului care a fost chemat de Allah să livreze clandestin arme prin tuneluri subterane în sprijinul unui jihad sacru sună mult mai nobil decât a acționa pur și simplu ca membru al unei bande de contrabandiști.

Desigur, nu toți jihadiștii din Gaza erau impostori de tip mafiot. Au existat - și încă mai există - o mulțime de radicali „autentici”. Un exemplu este asasinarea în 2011 a activistului italian Vittorio Arrigoni, care locuia în Gaza și a fost ucis de salafiștii indignați de comportamentul său vădit neislamic (care includea consumul de alcool în public).

Cine este Yasser Abu Shabab 

Dar există, de asemenea, numeroase structuri de tip mafiot care doar pretind a fi motivate religios. Un astfel de grup este facțiunea condusă de un tânăr beduin, Yasser Abu Shabab, care a devenit cunoscut la nivel internațional chiar luna trecută, după ce fostul ministru israelian al Apărării, Avigdor Lieberman, l-a numit public drept șeful unei miliții pro-israeliene din Fâșia Gaza - una finanțată de statul evreu.

 Despre Abu Shabab însuși se știu puține lucruri. Sursele arabe îl descriu drept un exemplu clasic de bandit devenit jihadist. Rapoartele din mass-media sugerează că acesta a condus cândva o rețea criminală implicată în contrabanda cu arme și droguri, care mai târziu s-a rebranduit ca grup jihadist.

 Această facțiune a operat în Fâșia Gaza și în Peninsula Sinai vecină Egiptului, inclusiv în perioada în care mari porțiuni din Sinai erau sub controlul ISIS. Acest lucru a condus la acuzații că Abu Shabab era fie membru al ISIS, fie cel puțin strâns legat de mișcarea radicală.

Potrivit lui Muhammad Shehada, expert născut în Gaza la Consiliul European pentru Relații Externe, Abu Shabab ispășea o pedeapsă cu închisoarea în Gaza pentru contrabandă cu droguri la momentul atacului terorist Hamas din 7 octombrie. În prezent, spune Shehada, tânărul beduin conduce o miliție de cel puțin 300 de persoane și îndeplinește sarcini delicate pentru Israel, inclusiv recunoașterea în spatele liniilor Hamas, organizarea taberelor de refugiați și aprovizionarea acestor tabere cu ajutoare umanitare furate din depozitele de ajutoare internaționale.

Este posibil ca Shehada, care are în mod deschis opinii anti-israeliene, să încerce pur și simplu să demonizeze statul evreu acuzându-l de colaborare cu un criminal legat de ISIS. Cu toate acestea, la începutul acestei luni, Abu Shabab însuși a părut să confirme parțial afirmațiile lui Shehada. Într-un interviu acordat unui post de radio israelian de limbă arabă (simplul fapt că un militant din Gaza a vorbit cu jurnaliștii israelieni spune multe), Abu Shabab a recunoscut că a coordonat activitățile grupului său cu armata israeliană.

Aliatul Israel

 În același timp, Abu Shabab neagă că ar avea legături cu ISIS sau că ar primi arme și bani din Israel. El vede Israelul - după cum spune el - ca un aliat situațional în războiul împotriva Hamas și declară că este gata să lupte pentru a elibera Fâșia Gaza de Hamas „cu israelienii sau fără ei”.

Anterior Abu Shabab a insistat anterior că nu are nicio legătură cu Israelul și nici un contact cu reprezentanții statului evreu. Recent, la începutul lunii iunie, el a afirmat că nu a cooperat niciodată cu israelienii - deși a adăugat avertismentul că, în viitor, ar putea acționa alături de aceștia.

 Este puțin probabil ca selectarea de către Israel a grupului lui Abu Shabab ca proxy al său să fie întâmplătoare. Dacă rapoartele conform cărora acesta comandă aproximativ 300 de luptători sunt corecte, facțiunea sa ar fi una dintre cele mai mari forțe anti-Hamas din Gaza.

 Pentru comparație, grupul  Jaysh al-Ummah, menționat anterior, este format din doar câteva zeci de membri - dar chiar și aceștia au rămas în afara controlului Hamas. În plus, oamenii lui Abu Shabab operează în orașul de frontieră Rafah, la marginea sudică a Fâșiei Gaza, care reprezintă acum principalul teatru de război.

Tribunalul Revoluționar din Gaza, care se află sub controlul Hamas, a emis un mandat de arestare pe numele lui Abu Shabab, acuzându-l de trădare, colaborare cu entități ostile, constituirea unui grup armat ilegal și rebeliune. Judecătorii i-au dat termen până la 12 iulie pentru a se preda Hamas și se pare că cazul său va fi judecat în absență.

 „Este aproape de neconceput ca Yasser Abu Shabab să se lase intimidat de ultimatumul instanței și să se pună voluntar în custodia Hamas. În mod clar, Hamas nu mai este în măsură să dicteze condițiile. Nu a reușit - și este puțin probabil să reușească - să schimbe cursul războiului în Fâșia Gaza, a cărei mare parte este deja sub control militar israelian”.

 În ultimele zile, IDF și-a intensificat bombardamentele și bombardamentele asupra Gaza, agravând situația umanitară deja catastrofală din regiune. Iar Israelul nu are nicio intenție de a renunța. Premierul Benjamin Netanyahu continuă să insiste că luptele vor continua până când Hamas va fi complet eliminată.

În ceea ce privește viitorul administrativ al regiunii după atingerea acestui obiectiv, autoritățile israeliene nu par să fi luat o decizie finală. Planurile de deportare forțată a palestinienilor în țările arabe învecinate nu au reușit până acum să obțină aderenți în rândul guvernelor din Orientul Mijlociu, chiar dacă ideea nu a fost complet abandonată. În orice caz, este probabil ca fâșia să rămână predominant arabă și puternic anti-israeliană - ceea ce ar putea fi util pentru cineva ca Abu Shabab. În teorie, Israelul i-ar putea încredința lui sau cuiva din cercul său sarcina de a stabili o nouă administrație post-Hamas pentru Fâșia Gaza.

Cu toate acestea, riscurile în cazul lui Abu Shabab sunt considerabile, în primul rând cele legate de reputație. Implicarea sa în jefuirea ajutoarelor umanitare a determinat chiar și propria sa familie să îl renege, numind furtul de alimente și medicamente o „crimă de neiertat”.

 În plus, în ciuda tuturor dezmințirilor lui Abu Shabab, mulți îl consideră în continuare afiliat atât ISIS, cât și Israelului. În cea mai mare parte a lumii arabe, acest lucru nu este văzut ca o contradicție - datorită teoriilor conspirației larg răspândite care prezintă ISIS ca făcând parte dintr-un complot evreiesc anti-arab. Unii merg chiar atât de departe încât susțin că acronimul englez ISIS reprezintă Israel Secret Intelligence Service.

 Cu alte cuvinte, este puțin probabil ca lui Yasser Abu Shabab să i se ofere un post serios, chiar dacă se formează o nouă administrație pentru Gaza. El și Israelul par să fie doar aliați situaționali, uniți doar de un inamic comun: Hamas.