ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!




Un blog afiliat ziarului italian Il Giornale scrie despre protestele din România, analizând de unde a pornit valul de nemulțumire, subliniind rolul lui Iohannis și al activistei soros-iste Sandar Pralong, cine sunt beneficiarii și cum se dorește, în anumite laboratoare, ca manifestațiile de la București să devină un fel de „Primăvară românească„, o reiterare a protestelelor din Orientul Mijlociu.

„Mii de cetățeni în stradă, un protest care s-a născut împotriva unei ordonanțe guvernamentale și care, o dată retasă ordonanța, nu a reușit să calmeze lumea ieșită în stradă în cele mai mari orașe ale țării. Mai mult, au început să fie cerute demisii. Un scenariu pe care l-am putut observa de mai multe ori în ultimii ani, în special începând cu anul 2000, în statele estice ale Europei. Scenariu care acum estr pus în scenă și în România”, scriu cei de la occhidellaguerra.it.
 
Desigur, spun autorii articolului, acest protest era previzibil, dacă se ține cont de dezamăgirea populației față de actuala clasă politică, lucru demonstrat și rata mică a prezenței la vot în ultimele alegeri. Cu toate astea, este imposibil să nu remarci faptul că forma pe care o iau aceste manifestații seamănă tot mai mult cu „primăverile” din Ucraina, Serbia, Georgia și în alte state foste sovietice sau din Europa de Est. 

Rolul lui Iohhanis

Articolul amintește că Romania este o țară latină în care, după căderea lui Ceaușescu, în 1989, și-au făcut apariția două mari blocuri politice, Partidul Social Democrat și Partidul Național Liberal, care s-au alternat la putere și care au susținut integrarea României în UE și în NATO. În acest context este amintit momentul alegerilor prezidențiale din 2004, câștigate de Traian Băsescu în fața lui Adrian Năstase, alegeri care au avut loc în același timp cu protestele de la Kiev, în favoarea fostului președinte pro european Victor Iușcenko, mulți jurnaliști făcând o paralelă între „Revoluția portocalie” din Ucraina și ce se intâmpla în România. Dar, scriu jurnaliștii italieni, asta a făcut ca procesul de aderare a României să dei accelerat, ambele formațiuni politice de la București fiind pro occidentale.

Aceleași două mari partide au reușit, după 1989, să dea undă verde și să perfecționeze privatizările și liebralizările, dânde pe nimic mare parte a fabricilor românești. Șomajul, problemele din economie și corupția endemică au sporit, în ultimii ani, dezamăgirea românilor față de clasa politică, se spune în articol. După această scurtă trecere în revistă a situației politico-economică din România, este adus în prim-plan momentul câștigării alegerilor de către Klaus Iohannis, în 2014. Despre care italienii spun că este un liberal, care face parte din minoritatea germană, creștin protestant luteran și care a reușit să devină președinte grație propagandei anti corupție.
Sistemul politic românesc este însă un melange între cel parlamentar italian și unul semi-prezidențial francez, explică jurnaliștii, precizând care sunt atribuțiile șefului de stat din România. 
 
De aici apare și o neconcordanță evidentă în cazul protestelor, președintele Iohannis, de la mediator, transformându-se în unul din capii revotei anti guvern, cerând explicit demisia guvernului.
 
„Acest rol al lui Iohannis contrastează flagrant cu funcția sa, dar și cu linia manifestanților: în piață se strigă contra corupției clasei politice iar Iohannis, aparținând unui dintre cele două partide, nu are cum să se definească drept un exponent al celor anti-politică. Și totuși, el a reușit să-și croiască un rol de luptător împotriva corupției”, scriu jurnaliștii italieni. Nu fără a aminti și episodul „Colectiv”, când Iohannis a fost, de asemenea, vârful de lance al protestelor împotriva guvernului Ponta.
 
Așadar, primul cetățean al țării se dovedește foarte abil în  a valorifica politic protestele de stradă, dar, acum, la București apar tot mai multe teorii despre rolul clar jucat de acesta în alimentarea manifestațiilor anti guvernamentale, concluzionează jurnaliștii.
 
Manifestațiile în care președintele se înfățișează ca un luptător pe un cal alb beneficiază însă de arsenalul prezent și la alte proteste de stradă din țări din Europa de Est, piața fiind plină de referiri la Uniunea Europeană, cu simboluri și steaguri ale blocului comunitar, remarcă autorii acestui articol.


Rolul Sandrei Pralong

„Conform celor din piață sau, mai bine zis, conform presei care susține și alimentează piața, manifestanții nu doar cer o luptă non stop împotriva corupției, ci invocă Europa și spun că vor un standard mult mai apropiat de cel din statele occidentale. Iată deci un alt element care bate la ochi: un președinte care abdică de la propriul rol, de a fi imparțial, și o piață dintr-o țară membră UE care protestează împotriva guvernului fluturând simboluri comunitare. Scene, care, așa cum am spus, s-au mai perindat prin fața ochilor în alte părți. Se poate presupune, așadar, că există interesul creării unei noi primăveri în est? Mai ales că există un nume, care face legătura dintre președintele Iohannis (și comportamentul său) cu aceleași ONg-uri protagoniste la manifestațiile de la Belgrad și Kiev. Acest nume este Sandra Pralong, reprezentanta pen Society Foundation a lui George Soros”, scrie occhidellaguerra.it.

Amintind parcursul profesional și ONG-ist al Sandrei Pralong, ziariștii italieni scriu: „Astăzi, Sandra Pralong este unul dintre cei mai apropiați ai președintelui Iohannis. Se poate spune astfel că ea este cea care se află în spatele protestelor din ultimele zile și în spatele atitudinii pro manifestanți a șefului statului. „Buzduganul” lui Soros ar putea fi, deci, aruncat și la București și, din nou, și în acest caz este folosită nemulțumirea populației față de un sistem pe care niciunul dintre partidele aflate la putere nu a reușit să o atenueze”.

Cu siguranță, manifestațiile de la București ridică multe dubii în ceea ce privește spontaneitatea lor”, concluzionează autorii textului.