Care este viitorul Uniunii Europene? Este o întrebare care frământă lumea politică și nu numai. Recentele gafe, (ca să le spunem așa), ale Uniunii Europene legate de Polonia, Catalunia, Ungaria etc. însoțite de conceptul Europa cu două viteze, au readus în actualitate o asemenea dezbatere (inclusiv la noi). Însă am rămas uimit că o serie de politicieni români (din USR și PNL) nu cunosc nimic din istorie și ne amenință că ne așteaptă soarta Poloniei. Mai mult, aceiași politicieni și unii auto-intitulați comentatori politici au rămas "siderați și indignați” de faptul că Președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, și-a exprimat public admirația față de Polonia. Personal, aș dori să ne putem compara cu Polonia, dar nu cred că vom ajunge vreodată acolo.

Care sunt faptele care au determinat aceste reacții?

ImunoMedica


Printr-o recentă decizie a Comisiei Europene s-a lansat procedura de activare a articolului 7 al Tratatului de la Lisabona, care prevede că un stat membru poate fi privat de dreptul de vot în Consiliu. Aparent, această decizie a fost motivată de legile justiției modificate în Polonia de către Parlament și promulgate de Președinte. Un demers, care, de la început, este sortit eșecului, deoarece pentru a ajunge la un asemenea rezultat (pierderea dreptului de vot în Consiliu de către Polonia), trebuie să existe o majoritate de ¾ în Parlamentul European și unanimitate (excepție Polonia) în cadrul Consiliului. Atunci când Ungaria și Cehia au anunțat că nu vor vota o asemenea măsură de ce Comisia Europeană perseverează în acest demers? Ce i-a deranjat pe birocrații UE încât să riște să se facă de râs? Legile justiției? Mă îndoiesc. Pentru că Uniunea European ar fi trebuit să reacționeze atunci când precedentul guvern polonez,”modernist și pro-europen”, în ultimele luni de mandat, a intervenit în Justiție fără nicio jenă, în interes partinic. Cred că în spatele acestei măsuri este refuzul de a accepta atitudinea unei țari, care ține la demnitatea sa și care își afirmă atașamentul față de valorile creștine.
 
Într-o Europă de Vest ultrasecularizată, o recunoaștere a rădăcinilor creștine ale civilizației europene este o adevărată blasfemie. Într-o Europă de Vest, care încearcă tot mai mult să știrbească suveranitatea unor țări în interesul unui nucleu așa-zis "dezvoltat”, a afirma suveranitatea și egalitatea în drepturi este tot o blasfemie. O recentă declarație a doamnei Beata Szydlo, fost Prim-Ministru, actualmente Viceprim-Ministru în Guvernul polonez, îmi confirmă această ipoteză: „Europa trebuie să lupte pentru a-și salva rădăcinile creștine și identitatea. Astăzi, mulți lideri de opinie încă se tem să spună acest lucru tare și răspicat. Este timpul să ne alegem direcția pentru viitor - dacă Uniunea Europeană urmează să reflecte viziunea părinților săi fondatori sau dacă vom merge în direcția opusă.”

Va ceda Polonia acestui șantaj? Cel mai probabil nu. Din două motive. Primul motiv: deoarece poporul polonez a dovedit în zbuciumata și tragica sa istorie că demnitatea, suveranitatea și libertatea sunt pentru el valori esențiale. La conducere se află o formațiune conservatoare, de dreapta (adevarată), care nu se lasă intimidată de tefeliști interni sau externi. Al doilea motiv: are aliați și susținători externi, în cadrul Uniunii Europene, dar și în afara Uniunii. 

„Creștinismul înseamnă o cultură și o civilizație. Trăim în interiorul său. Nu este vorba de a ști câte persoane merg la biserică sau se roagă cu onestitate... Cultura creștină definește morala noastră cotidiană”, a scris recent, premierul Orban al Ungariei. „Iubindu-te pe tine înseamnă și a apăra tot ceea ce suntem și cine suntem. A ne iubi înseamnă că ne iubim țara, națiunea, familia, cultura ungară și civilizația europeană.”...„Bazele vieții europene sunt acum atacate. Nu vrem ca târgurilor noastre de Crăciun să li se schimbe numele, și nu vrem deloc să ne ascundem în spatele unor blocuri de beton. Nu vrem ca adunările noastre de Crăciun să fie înconjurate de teamă și de disperare. Nu vrem ca femeile noastre, fetele noastre să fie agresate în seara Anului Nou.”….„Ei vor să încetăm a fi ceea ce suntem. Vor să devenim ceea ce nu vrem să fim. Vor să ne amestecăm cu oamenii dintr-o altă lume.Națiunile libere ale Europei, guvernele naționale alese de cetățeni liberi, au o nouă sarcină: apărarea culturii noastre creștine.Nu pentru alții, ci pentru noi înșine, pentru familiile noastre, pentru națiunea noastră, pentru țările noastre și pentru ‘patria patriei noastre’ – pentru apărarea Europei.” a încheiat premierul maghiar.

Această atitudine este susținută și de noul Prim-Ministru al Austriei, Sebastian Kurz. 

Obligarea țărilor UE să primească migranți, nu este corectă față de popoare. Să obligi țările să primească refugiați nu va ajuta Europa.” Discuțiile despre cote sunt în mare parte lipsite de sens, fiindcă ''migranții care intenționează să vină în Europa nu vor să ajungă în Bulgaria, România sau Ungaria, ci în Germania, Austria sau Suedia''. Mai mult: în loc să investească într-o politică falimentară, cancelarul austriac a cerut UE să susțină economic, dar ”și militar” eforturile pentru a ajuta migranții chiar în țările lor de origine sau în statele vecine.

Simpatia față de politica Poloniei se manifestă și în alte țări comunitare. Dar cel mai puternic susținător este SUA și cu acestea am spus totul. Nu am vazut nicio intervenție arogantă și deplasată a ambasadorului SUA la Varșovia (cum se întâmplă la noi) legată de legile adoptate, inclusiv atât de hulitele legi ale Justiției. Am văzut vizita lui Trump în Polonia și susținerea necondiționată acordată Guvernului polonez.

În concluzie, orice încercare de a sancționa Polonia este un demers păgubos, fără nicio șansă de succes și care va slăbi Uniunea. Dacă Uniunea Europeană dorește să se salveze de la implozie, aceasta se poate realiza nu prin Europa cu două viteze, nu prin impunerea de sancțiuni, ci doar prin reîntoarcerea la principiile fondatorilor acesteia: recunoașterea rădăcinilor creștine ale civilizației europene și a faptului că toate țările și toți cetățenii trebuie să se bucure de egalitate reală și de demnitate.

P.S.: Mă așteptam ca și România să aibă o poziție fermă în această problemă cu atât mai mult cu cât peste 80% din populație se declară creștină. Însă nu am văzut acest lucru. Cei care l-au criticat pe Călin Popescu Tăriceanu, obedienți față de Bruxelles, sunt adepții principiului ”capul plecat sabia nu îl taie”. Poate așa este, dar principiul "capul plecat” (poate sabia nu-l atinge, dar securea călăului sigur îl taie), este în contradicție totală cu demnitatea națională.