Trebuia să ajungă în Italia, unde ar fi putut să aibă o șansă la viață, însă, din nou, sistemul din Marea Britanie a decis altfel. Cazul micuțului Alfie Evans, pe care autoritățile birtanice îl țin ostatic în spitalul din Liverpool, continuă să sensibilizeze o lume întreagă. Pentru salvarea lui Alfie, oamenii au ieșit în stradă în America, Irlanda, în Italia, dar și la Londra, în fața Palatului Buckingham. Presa italiană a relatat și ea, minut cu minut, cazul Alfie Evans, așteptând decizia Curții de Apel din Marea Britanie, la recursul părinților. În toată această avalanșă de informații, reacții și comentarii, Rino Cammilleri, ziarist și scriitor catolic italian, a scris un text, publicat pe site-ul La Nuova Bussola Quotidiana, în care vorbește despre absurditatea lumii în care trăim. O lume în care câinii și pisicile pot primi dreptul de a intra într-o țară precum Italia, în timp ce unui copil i se refuză asistența spirituală.

Publicăm mai jos textul scriitorului și jurnalistului italian:

„Povestea câinilor afgani rătăciți salvați de soldații noștri și aduși în Italia  ne-a făcut să lăcrimăm. Italia s-a confirmat ca un azil sigur pentru toți cei care vor să vină aici: migranți, refugiați, azilanți și chiar și animale. Cu toate astea, bietului Alfie i se refuză și  asistența spirituală. Morala: mai bine să te naști câine în Afganistan decât creștin la Liverpool. (...)

Arena, după cum am spus, este un câine norocos. Mult mai norocos decât toți acei oameni care, în Afganistan, mor sub bombe și în explozia mașinilor-capcană.

Trebuie să știți că există o asociație anglo-americană numită Nowzad și care are grijă de „sprijinul pentru animalele fără stăpân”. Deoarece Arena a fost practic adoptată de armata italiană, în colaborare cu Agenția Națională pentru Protecția Animalelor. Un zbor direct Kabul-Fiumicino a adus-o în siguranță în Italia. Împreună cu trei pisici, Cleopatra, Reddy și Pers. Misiunea s-a sfârșit cu bine, astfel că Italia este  confirmată ca un azil sigur pentru toți cei care vor să intre: migranți, refugiați, azilanți și chiar și animale. S-a realizat astfel strigătul care la acea vreme a lansat-o pe Laura Boldrini, fostă președintă a Camerei Deputaților, când a invitat Africa și Orientul Mijlociu să vină în primitoarea și sigura Italie.

Lucrurile au stat așa: soldatul care a preluat pisica Cleopatra a lansat un apel la ENPA (Agenția Italiană pentru Protecția Animalelor), imediat acceptat. „Cu sprijinul proiectului „Rete Solidale” și al Unității Internaționale de Intervenție, Carla Rocchi (președintele ENPA) a deschis imediat canalul de colaborare cu cei de la Nowzad”. Au apărut imediat persoanele dornice să adopte celelalte animale de companie și, pe cheltuielile contribuabilului italian, a fost pregătit imediat transportul aerian. „Sosirea lor pe aeroportul din Roma a pus capăt multor temeri pentru soarta acestor animale, care de-acum vor putea să trăiască cu stăpânii lor dragi, care s-au luptat atât de mult pentru a-i avea aproape” (așa anunța televiziunea italiană TGCOM - n.red).

Fostul ministru de Externe, Franco Frattini, a jubilat într-un mesaj pe Twitter: „Onoare pentru soldații noștri care au făcut acest gest”. De asemenea, trebuie spus că „gestul” a fost posibil și datorită unei atitudini conciliante a autorităților afgane, pentru care, probabil, câinii și pisicile fără stăpân sunt o grijă în plus; ba chiar au fost încântate că cineva le va lua, pe cheltuiala sa. Cine știe dacă nu le va da prin minte să ne trimită și altele, care, cu siguranță că nu le lipsesc. În acest moment însă gândul meu zboară la singurul care nu poate intra în Italia nici pentru a primi azil, nici îngrijire medicală și nici protecție. Bineînțeles că este o ființă umană (pentru un câine, medicii și judecătorii britanici ar fi făcut mai puțin scandal).