Astăzi, 13 decembrie, are loc in Franța turul al doilea al alegerilor regionale. În mod normal, vom înregistra două premiere istorice, și anume faptul că Frontul Național va câștiga cel puțin o regiune și, a doua, că Marion Marechal-Le Pen, va deveni, la cei 26 ani, cel mai tânăr politician ajuns atât de sus din întreaga istorie a Franței. Și spun asta pentru că am luat în calcul nu numai perioada Republicii, ci chiar și pe aceea a Regalității și a Imperiului. De altfel, șarmanta domnisoară Le Pen este chiar inteligentă și poate oferi partidului exact ceea ce îi lipsește. Mai precis, un exercițiu de imagine care să schimbe definitiv ideea că Frontul ar fi rasist, sexist, naționalist samd. 

În primul rând, nu am de gând să prezint CV-ul politic al moștenitoarei de facto a dinastiei Le Pen, or fi făcut-o alții și o s-o mai facă alți și alți hateri de serviciu, eu doar voi puncta ceea ce nimeni nu a văzut sau nu a vrut să vadă. Mai întâi vârsta. De pildă, marele Bonaparte a ajuns senator la 27 ani și, ca o curiozitate suplimentară, înainte să devină cuceritorul Europei și omul care a sugrumat Revoluția, i s-a prezis, la Toulon, de către superiorul său ierarhic că "nu este foarte inteligent, dar are o ambiție extraordinară. Dacă va avea vreodată vreo oportunitate în viață, va ajunge departe". Sigur, Napoleon a distrus Revoluția, dar a readus un început de normalitate într-o țară în care ghilotina și sângele erau singurele atuuri ale unei găști de iresponsabili care pretindeau că ucid în numele poporului. Evident, pentru Marion lucrurile nu stau chiar așa, ea și partidul ei vor prelua o țară care funcționează, chiar dacă la ralenti și cu o criză socială care riscă să degenereze. Deci, fetei i s-au oferit cele două argumente: este și tânără, are și oportunitatea necesară.

Sunt unii care, de exemplu, spun că Marion este exact opusul tipicului franțuzesc. Adică, mai pe șleau, nu are origine latină. Din păcate, ca și la noi, mai există oameni care cred că strămoșii francezilor ar fi fost romanii. Nu, fraților, se trag din celți și franci, iar limba latina au luat-o de la ultimii, un popor germanic latinizat complet. Deci, nu Cezar, cuceritorul Galiei este cel care le-a impus limba, ci niște nemți de peste Rin, câteva secole mai târziu și tot ei sunt cei care au întemeiat Regatul Franc. Se poate vorbi despre Franța ca stat medieval abia după anul 1000 și după Carol cel Mare, revendicat cultural atât de francezi, cât și de germani. Pentru că Marion cu teutonii seamănă. Aș jura că este din Luxemburg, o țară germanofonă în care merg destul de des și în care se vorbesc ambele limbi. Deci, nimeni din Franța nu o va acuza pe Marion că nu este o franțuzoaică adevărată, asta se va întâmpla, eventual, pe malurile Dâmboviței.

Aici este, într-adevăr, o problemă. Mulți francezi au semnalat faptul că ar fi vorba despre un partid fascistoid, iar că ceea ce se întâmplă la vârful grupării seamănă cu ceea ce se petrece în țările arabe sau ex-comuniste. Da, asta așa e, dar cred că era normal ca bătrânul Le Pen, care a luptat cu arma în mână pentru Franța, să se asigure că serviciile secrete nu vor infiltra cine știe ce cai troieni care să compromită Frontul Național. Deci, îl avem pe moșu', acum iat-o pe fiică-sa și va urma nepoțica la rând. Sincer, nu cred că se putea face altfel. Rămâne ca Marion, care este și absolventă de Drept, să rezolve această problemă a succesiunii și să demonstreze că la șefia partidului pot accede și alte persoane care nu fac parte din clanul Le Pen. 

Napoleon a spus că orice soldat poartă în raniță bastonul de mareșal. Dar, el vorbea de propria sa ascensiune, unică și irepetabilă în istorie. În plus, cine ar fi crezut că va veni cineva care va purta efectiv numele de Marechal? Imaginați-vă că la noi ar exista nume proprii de genul Maria Mareșal sau Cristian Colonel. Nu ar suna ridicol? Și totuși, la francezi Marion Marechal-Le Pen sună bine. Viitorul sună bine.

 

Sincer, suntem națiunea indispensabilă a Europei. Una dintre politicienele importante ale Frontului este doamna Marie-Christine Arnăutu, fiica unor emigranți aromâni din Pirdop, o comună de pe teritoriul României interbelice, dar situată în Bulgaria de astăzi. De altfel, una dintre fiicele sale este botezată de însuși patriarhul Jean-Marie Le Pen, iar fiica bossului renegat de astăzi este prietena cea mai buna a lui Marine Le Pen, cea care conduce partidul cel mai puternic din Franța zilelor noastre

Parafrazând titlul unei cărți scrise de domnul Alex-Mihai Stoenescu, să vă mai povestesc doar ce am descoperit în biografia super domnișoarei Marion Le Pen. Ei bine, tatăl ei biologic este un anume Roger Auque. Bine, o sa spuneți că nu este nimic anormal în acest lucru, dar oare de ce acest lucru a fost ținut secret până în 2012? Și dacă nu ar fi transpirat informația în revista L'Express, acest lucru ar fi rămas necunoscut pe veci. Acest Roger Auque ar merita un articol separat și probabil că o vom face în curând. Agent al DGSE, Serviciul Secret Francez, a fost trimis în Liban cu misiunea de a sprijini milițiile creștine. Evident, sub ușoara acoperire de jurnalist. Ulterior, a fost răpit de Hezbollah, care l-a acuzat că este agent Mossad, lucru recunoscut de Auque după eliberarea din captivitate și revenirea la Paris. Acum stau și eu și mă întreb...

 

Orice agent este puțin dublu, dar s-o mai și recunoști? Și acesta era un spion greu, nu un zero barat uman ca Turcescu. Înseamnă că așa i s-a cerut. Ceea ce înseamnă, implicit că, după moartea sa, consemnată anul trecut, misiunea ultra-secretă a fost trecută lui Marion. Oare evreii, o comunitate numeroasă și foarte influentă în Franța, consideră că imigrația arabă constituie un pericol pentru ei și că doar un partid zis de extremă-dreapta poate rezolva acest lucru? Să nu fim naivi, evreii au interese atât la stânga, cât și la dreapta eșichierului politic, dar numai viitorul ne va putea arăta ce vrea și ce va face în politică noua vedetă pe nume Marion Le-Pen. 

Deocamdată, presa de la Paris, tradițional ostilă Frontului, ezită s-o atace fățiș pe d-ra Le Pen. Însuși faptul că este lăsată în pace și că nu au existat niciun fel de incidente în timpul campaniei electorale mă face să cred că inclusiv serviciile speciale privesc ascensiunea ei cu simpatie. Oricum, mai sunt câteva ore până când Franța va intra într-o nouă eră. De fapt, crede Le Figaro, acest lucru s-a și întâmplat deja.