ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Numărul copiilor cu vârste între 5 și 9 ani care suferă de boli maligne ale sângelui și creierului a crescut semnificativ începând cu anul 1999 (anul bombardării Serbiei de către NATO), aceste cazuri sporind de la an la an, scrie b92.net.

Danica Grujicici, șefa Secției de Neuroștiințe a Centrului Clinic din Serbia,  membră a unei comisii create pentru a investiga consecințele bombardamentelor NATO, a declarat că specialiștii au recunoscut că aceste boli sunt mai frecvente, afectează în special persoanele tinere și sunt tot mai agresive.

Acest fenomen a fost foarte pronunțat în perioada 2007-2012, în special în ceea ce privește apariția tumorilor cerebrale.

„Știm că poluarea masivă a avut loc în aprilie 1999. Chiar și reprezentantul ONU pentru Mediu, care se afla aici la vremea respectivă, a spus că a fost un dezastru ecologic, de dimensiuni regionale. Faptul că ceea ce au făcut poate fi considerat genocid reiese din modul în care au atacat toate acele ținte aflate pe hartă. O hartă pe care se găseau diverse instalații și, care, dacă erau distruse de explozie, provocau un dezastru ecologic. Deci au făcut-o în mod deliberat. Au vrut un genocid, transformându-ne într-un poligon de testare”, a spus Grujicici.

Întrebarea este dacă vom afla vreodată cât de mult uraniu sărăcit au folosit. Odată cu trecerea timpului, acest lucru devine din ce în ce mai greu, dar există experți care pot face distincția cu precizie între poluarea istorică și noua poluare. Adică se poate determina cu exactitate cât a fost poluare de la Cernobîl și cât de la bombardamentele NATO”,  a explicat aceasta.

Într-un raport din anul 2000 privind uraniul sărăcit, NATO a confirmat utilizarea acestuia atât în ​​Irak cât și în Balcani. Tribunalul Internațional pentru fosta Iugoslavie a recunoscut ulterior că au existat „dovezi privind utilizarea uraniului sărăcit în proiectilele aruncate de NATO în timpul bombardamentelor din 1999.”

În martie 1999, NATO a lansat bombardamente aeriene asupra infrastructurii militare sârbe. Rachetele de croazieră și cu rază lungă au fost folosite pentru a doborî obiective de înaltă apărare, cum ar fi instalații strategice din Belgrad și Priștina. Unul dintre orașele sârbe cele mai afectate de raiduri a fost Nis. Intervenția militară a NATO în Kosovo a reprezentat o încălcare a dreptului internațional, deoarece nu a avut susținerea Consiliului de Securitate al ONU.