ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



După ce Joe Biden l-a tăvălit pe Zelenski și aliați importanți au refuzat trimiterea de noi arme, se înmulțesc semnele că entuziasmul pentru Ucraina începe să se risipească.

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a efectuat o vizită în Finlanda, unde a purtat duminică discuții cu președintele Sauli Ninisto.

Într-o declarație la sfârșitul întâlnirii, el a afirmat că, așa cum NATO „este dispus să plătească prețul”pentru a întări armata ucraineană, la fel, și Kievul va trebui să facă unele concesii teritoriale în fața Moscovei pentru a se pune capăt războiului.

Stoltenberg a declarat:

„Pacea este posibilă. Singura întrebare este ce preț ești dispus să plătești pentru pace? Cât teritoriu, câtă independență, câtă suveranitate ești pregătit să sacrifici pentru pace?”

Stoltenberg a refuzat să spună care ar fi, în opinia lui, prețul corect, și a aruncat această povară în cârca Ucrainei:

„Este sarcina celor care plătesc prețul cel mai mare să facă această apreciere.”

Deși nu s-a exprimat direct în favoarea cedării de teritorii de către Ucraina Rusiei, Stoltenberg a făcut o aluzie foarte transparentă, dând exemplul țării gazdă, Finlanda, care a cedat provincia Karelia Uniunii Sovietice, ca parte a acordului de pace de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Șeful politic al NATO a descris acest sacrificiu drept „unul dintre motivele pentru care Finlanda a putut să iasă din Al Doilea Război Mondial ca o țară independentă și suverană”.

Altfel zis, și Ucraina, dacă dorește să își păstreze independența și suveranitatea, trebuie să cedeze acum teritorii Rusiei.

Este exact propunerea pe care fostul secretar de stat american, Henry Kissinger, a făcut-o la Davos, recent, stârnind un scandal uriaș.

De data aceasta, declarația incendiară a lui Stoltenberg a fost trecută sub tăcere de marea majoritate a presei corporatiste occidentale. Și de regimul de la Kiev, căruia arareori i se poate închide gura.

Poate din cauză că, venind de la un înalt factor de decizie politico-militară și nu de la un consultant, fie el și faimos, ideea ciopârțirii Ucrainei capătă cu totul altă greutate. Pare mai degrabă o SENTINȚĂ decât o opinie.