ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Dacă doriți o comparație între cele două state coreene, vă recomand articolul lui Petrișor Peiu. Tot acolo găsiți și un punct de vedere asupra mizelor care stau la rădăcina unui posibil război catastrofal pentru noi toți.  Pe scurt, Coreea de Nord are o populație de 25 milioane și un PIB de 40 miliarde dolari (1600 dolari pe bască de nord coreean) în timp ce Coreea de Sud are 50,9 milioane de cetățeni care produc un PIB de 1,934 trilioane dolari (!!!), locul 14 în lume și 37.900 dolari pe căciulă de sud coreean. Practic, economia sudului e de 21 (1)  ori mai mare decât a nordului. Am actualizat datele, dacă vreți alte statistici mergeți și citiți articolul de mai sus.

DE CE? De unde diferența aceasta, care aparent desfidă orice logică? Pentru că în Coreea de Sud avem economie de piață, democrație și libertate iar în Coreea de Nord avem economie centralizată, comunism și un regim opresiv la extrem. Explicația e atractivă pentru noi, românii, care ne îndreptăm cu pași repezi și civilizați spre tărâmul magic al economiei de piață, al antreprenoriatului și libertății ce ni se flutură de la mare distanță, în fața tunelului întunecos în care suntem deocamdată. Visăm și noi un 21x. Și se potrivește și cu doctrina oficială a statului nostru independent (de noi, cetățenii săi). Dar mă tem că o asemenea poveste nu stă în picioare, deși recunosc că arată bine pe hârtie. La fel cum America nu mai e demult „the land of the free”, nici diferențele economice între cele două Corei nu au apărut din chestiuni de libertate umană. 

În primul rând noi știm (cei care știm) că libertatea nu are ce căuta în ceaunul economiei de piață. Libertatea e în Hristos și din această unică perspectivă nici sudul, nici nordul peninsulei Coreene nu o duc prea bine. Iar a fi liber nu înseamnă că trebuie să fii și extraordinar de prosper – veșnica problemă a unora asupra „sărăciei” neamurilor ortodoxe și a „prosperității” neamurilor protestante. Banul este al Cezarului și nu al lui Dumnezeu și noi știm asta. Și nu suntem pe pământ să avem ditamai GDP-ul, deși dacă ar fi și ăsta, nu ne-am plânge, cu siguranță. Libertatea o găsim deci în Muntele Athos, în Mănăstirea Putna, în sufletele noastre, nu în economia de piață și nici în democrație.

Am făcut acesta paranteză pentru că are legătură cu subiectul articolului. În Coreea nu există libertate nici în nord, nici în sud și de-asta sunt atât de agitați și porniți unul împotriva altuia. E dracul care arde de nerăbdare ca vreun om să apese un buton (el singur nu are putere s-o facă).

Există totuși o fărâmă de libertate, externalizată omului, care îl însoțește pe om în Coreea de Sud și nu îl poate însoți în Coreea de Nord, și anume libertatea economică de a face ce vrea cu timpul, banii și deșteptăciunea lui, mai pe scurt libera inițiativă. Esența economiei de piață. Este această minune de ajuns să propulseze sudul cu o asemenea viteză încât să depășească nordul de 21 ori în anul de grație 2016?

Hmmm, știm că Dumnezeu poate scoate bogăție din piatră seacă, dar îndrăznesc să spun ca aici nu a lucrat Dumnezeu… Să vedem un pic de istorie. Graficul de mai jos ne arată evoluția GDP-ului Coreei de Sud din 1960 până în 2016 (2) :
 


Observăm o creștere naturală până prin 1987, dar nimic spectaculos. În 1987 PIB-ul Coreei de Sud era undeva la 100 miliarde dolari și putem presupune că valoarea PIB-ului pe cap de coreean în Nord și Sud era aproximativ identică, în cel mai bun caz dublă în Sud față de Nord (raportul de populație între Nord și Sud este 1:2, Nordul era sub protecția Chinei comuniste și a URSS-ului, Sudul arată ca în graficul de mai sus, actualmente PIB-ul Nordului e estimat la 40 miliarde USD și pare ca a stagnat de o veșnicie, date precise nu există deoarece Nordul nu le publică!). 
Să ne uităm un pic și pe graficul investițiilor străine directe(mai există și cele indirecte) în Coreea de Sud, în tot această perioadă(3) :
 

Le-am suprapus (aproximativ) și iată ce a ieșit:

 


Investițiile străine în Coreea de Sud au început să trepideze după 1990. Tot atunci a prins avânt și economia. Tot atunci a căzut comunismul în lume, a scăzut până la nesemnificativ rolul URSS-ului (Rusiei) în lume. Tot atunci China s-a desprins din sfera de influență a URSS-ului și a început să-și ducă propria politică externă.  Multe s-au întâmplat atunci.

Dar încă Coreea de Sud nu era ce e acum, nici pe departe. În 2007, SUA, vechiul aliat al Sudului, încheie un tratat de liber schimb cu acesta și de atunci investițiile străine au crescut dramatic, propulsând în sus economia statului sud-coreean. Nu din întâmplare, tot atunci Rusia si-a revenit din cădere și a început greul urcuș pe cont propriu spre vindecare și recuperarea statutului de putere globală. În 2016, investițiile străine directe în Coreea de Sud ajung la 21 miliarde dolari (al doilea an consecutiv cu peste 20 miliarde dolari). 

În tot acest timp, Coreea de Nord e sub sancțiuni (americane) și nu are voie să vândă nimic și să-și cumpere nimic. 

Dacă m-ați urmărit până acum, probabil ați înțeles că nu sistemul politic, nu sistemul economic au dus Coreea de Sud la 21x în fața Coreei de Nord ci banul. Banul care azi e tipărit de SUA și pentru care muncește restul planetei. Și pe care SUA îl distribuie prietenilor dar numai când e nevoie. Căci SUA și Coreea de Sud sunt parteneri strategici din 1950 dar abia când a căzut URSS și China a devenit independentă a simțit nevoia SUA să de un impuls economic aliatului său. Și abia în 2007, când Rusia a renăscut din propria-i cenușă, SUA a deschis larg cufărul și i-a ajutat pe sud-coreeni să ajungă ce sunt acum. Pentru că de nimic nu se teme mai mult SUA decât de planul chinez de reunificare al celor două Corei: ar pierde un aliat important, o bază militară, o bună parte din influența pe care o exercită acum în Asia-Pacific și o pârghie militară esențială împotriva Chinei și Rusiei în caz că se va ajunge acolo. 

Și dacă tot mai credeți că democrația naște prosperitatea, să aruncăm o privire asupra Germaniei. Locomotiva UE, admirația întregii lumi a fost o perioadă (din 2003 până în 2008) cel mai mare exportator mondial, depășind Statele Unite (4) . 
 


Dar cum a reușit? Celebra tenacitate germană și-a pregătit micul ei imperiu din vreme (noi îl numim azi Uniunea Europeană) și mai mult, începând cu 1995 a început să tipărească euro prin intermediul BCE, la Frankfurt. A refuzat să-și plătească datoriile istorice. Și rezultatele se văd. Chiar și acum, depășită din nou de SUA, Germania este a treia economie semnificativă a lumii. Ceea ce nu-i atât de greu când tipărești banii și nu-ți plătești datoriile. 
 

În încheiere un scurt cuvânt despre mizele din jurul celor două Corei. E acolo însăși supraviețuirea pe termen mediu a Statelor Unite, căci toate aspectele acestei ecuații geopolitice sunt înlănțuite. China și Rusia sunt potențiali candidați la poziția de super putere mondială, sunt capii țărilor BRICS care au decis să scoată dolarul de pe piață ca valută internațională (și astfel să îngenuncheze și să prăbușească pentru totdeauna economia Statelor Unite). Orice eșec, în orice parte a lumii, e potențial dezastruos pentru Statele Unite, iar războiul pe care SUA îl duce acum acoperă toate nivelele: tentativa de destabilizare a BRICS (Brazilia are din 2016 un președinte pro-american ne-ales, numit de Parlament, după un mare scandal de corupție care a forțat demiterea președintelui ales, pro Rusia & China; Rusia e atacată prin Ucraina, China e vizată prin tentativa de control a traficului din Marea Chinei de Sud, prin care circulă tot exportul chinez și pe care chinezii doresc cu orice chip să și-l protejeze. India e curtată intens de SUA, și joacă la două capete, cât o mai putea. Dacă Siria ar fi avut deznodământul dorit de SUA și azi în Damasc ar fi fluturat steagul statului islamic, Iranul ar fi fost următorul pe listă. Și din Iran, drumul ar fi fost deschis ”primăverilor islamice” din provinciile componente ale Rusiei, ce cuprind, convenabil, o minoritate musulmană importantă. Planul american de menținere a hegemoniei sale asupra lumii nu presupune prieteni ci numai vasali și dușmani, după cum s-a dovedit în istoria recentă a lumii. 
 
 
 
Explicație FOTO: Bazele americane din Asia-Pacific, strategic amplasate în jurul Chinei (5)

Explicație FOTO: Bazele americane din toată lumea 
 

Și dacă azi americanii se pregătesc să lupte cu Coreea de Nord, cu Iranul, cu Rusia și cu China până la ultimul vasal – fie el sud-coreean, japonez, sirian, afgan, român, polonez sau lituanian, atunci o bună parte din vină o avem și noi. Aici, acasă, ne-am pus în fruntea țării toți lingăii și am urcat în scaune toți oamenii de nimic.