ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


E de așteaptat o răsturnare a „Pax Americana” ecleziastice impusă de Fanar.
Patriarhul Bulgariei are rădăcini grecești.
După alegerea noului Patriarh, Patriarhul Constantinopolei a refuzat să participe la cina oficială, dar și să slujească împreună cu el în ziua următoare întronizării.
La întîia Dumnezeiască Liturghie ca Patriarh, Daniil al Bulgariei nu l-a pomenit pe pseudo-episcopul Epifanie al Kievului!


E de menționat că noul Patriarh al Bulgariei are un nume grecesc – Athanasios Triandafillou Nikolov după numele lui de mirean – și s-a născut într-un ținut de la granița greco-bulgară. A fost hirotonit de Daniil al Nevrokopiei, care a studiat la Facultatea de Teologie din Atena și avea legături cu vrednicul de pomenire părinte Epifanie Theodoropoulos.

După alegerile patriarhale din Bulgaria, balanța se înclină de acum în defavoarea chestiunii ucrainene. Și adormitul întru Domnul Patriarh Neofit al Bulgariei păstrase o poziție foarte rezervată atât în chestiunea ucraineană, cît și în cea macedoneană, pe fondul presiunilor politice și bisericești la care era supusă Biserica. 

Presiunile bisericești au devenit deosebit de vizibile când Patriarhul Constantinopolei a fost chemat să conducă slujba de înmormîntare: el a avut grijă să-l aibă alături, în văzul tuturor, pe pseudo-episcopul Kievului, Epifanie. Această prezență a celor doi nu a fost doar o mișcare cu semnificație, ci o încercare fundamentală de amestec în treburile interne ale Bisericii Bulgariei. Patriarhul Vartolomeu nu a vrut pur și simplu să transmită un mesaj ierarhilor țării vecine, aflați deja în procesul succesiunii patriarhale, așadar, într-o poziție vulnerabilă, întrucît se știe că ocazia favorabilă schimbărilor este cea din perioadele de criză sau de tranziție, așa cum este și cazului schimbării Întîistătătorului. 

Patriarhul Constantinopolei a încercat să-l facă pe pseudo-episcopul Kievului să intre în contact cu ierarhii de acolo spre a se cunoaște și a-i sili să-l accepte drept cap bisericesc al Ucrainei; a primi ulterior propunerea unei vizite independente, a cultiva cu ei relații de prietenie, a deschide căi de comunicare cu alți pseudo-episcopi ai Ucrainei cu scopul final (dacă nu pe termen scurt, măcar pe termen mediu) de a se face acceptat într-un fel sau altul. Dacă doi-trei episcopi bulgari ar intra în contact cu ei, lucrul acesta ar fi suficient pentru a băga „în ispită” Sfântul Sinod al Bisericii Bulgariei spre a face următorii pași. 

Asupra Bisericii Bulgariei se exercită, desigur, presiuni politice. Anul acesta, Bulgaria împlinește 20 de ani de la intrarea sa în NATO, devenind membră în 2004. Intrarea sa de atunci în NATO a fost biletul de intrare și în Uniunea Europeană, trei ani mai târziu, în 2007. Puterile Apusene se luptă să izbutească ceea ce s-a întâmplat și în Grecia, adică, după 40 de ani în Uniunea Europeană, Grecia este acum deplin subordonată și captivă centrelor străine. Din fericire pentru Bulgaria, 20 de ani nu au fost suficienți, însă al treilea deceniu, spre care se îndreaptă, va fi unul hotărîtor și tocmai în acest punct atitudinea Bisericii locale va juca un rol esențial. 

Problema nu este doar Occidentul, ci și situația internă din țară. În ciuda valorilor tradiționale, poporul suferă de sindromul post-comunist. Pentru a înțelege acest lucru, trebuie să examinăm exemplul României. În relațiile cu NATO și UE România a avut exact același curs. Dacă analizăm pe îndelete viața actuală a românilor, vom constata că aceștia s-au îndreptat cu devotament spre studiile făcute în Europa, ceea ce provoacă admirație, dar și agonie. Cu patimă și-au fixat ca punct de referință Occidentul. România și Bulgaria, după prăbușirea regimurilor comuniste, au găsit în Occident un nou pol de dependență. Chestiunea nu este doar una pur economică, ci în principal una spirituală – nevoia unei integrări în lume, abandonând trecutul sumbru al izolaționismului.

Că acest lucru se întâmplă într-un ritm mai rapid în România decît în Bulgaria se datorează faptului că România a avut întotdeauna mulți catolici, astfel încît ecumenismul a găsit un teren propice; România are de trei ori populația Bulgariei, ceea ce înseamnă, pe de o parte, contacte mai multe cu străinătatea și, pe de altă parte, mai puțină coeziune socială în comparație cu un popor bulgar de 6.000.000 (comparați viața oamenilor dintr-un oraș mare în raport cu comunitatea unei așezări mici); și Patriarhul Daniel al României a studiat în școli catolice și protestante, fapt care afectează în mare măsură conștiința de sine ortodoxă, după cum spun sfinții mai noi (Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul, Sfântul stareț Epifanie Theodoropoulos etc.). Să avem în vedere și faptul că Preafericitul Daniel a urcat pe tronul patriarhal în 2007, anul aderării României la UE, fiind mai înclinat, ca proaspăt Întîistătător, să urmeze conducerea politică a țării sale. 

Alegerea episcopului Vidinului

În aceeași primejdie s-a aflat până de curând și Bulgaria, întrucît nu se știa cine va fi promovat ca Patriarh. Odată cu anunțul stabilirii celor trei candidați a început să sufle un vînt de nădejde. Candidații au fost: Preasfințitul Mitropolit al Vraței, Grigorie, 53 de ani, care a primit 11 voturi în turul I; Preasfințitul Mitropolit al Vidinului, Daniil, 52 de ani, care a primit 9 voturi în turul al II-lea; Preasfințitul Mitropolit al Lovetsei, Gavriil, 73 de ani, care a primit 9 voturi în turul al II-lea.

Mitropoliții Vidiniului și Lovetsei au avut în lungul vremii păreri tradiționaliste, ei alcătuind în comun, de pildă, Declarația din 9 octombrie 2018, în care se opuneau pe față chestiunii ucrainene, pe cînd Mitropolitul Vraței nu ținea această linie. Este semnificativ faptul că Mitropolitul Vraței a fost un apropiat al fericitului Patriarh Neofit, care se distanțase, în discuțiile sinodale, de această Declarație. Mitropolitul Vraței apărea de acum – din postura de candidat – a fi un pol alternativ pentru ierarhii Bulgariei. Era ceva mai în vârstă decît Mitropolitul Vidinului, devenise Mitropolit înaintea lui, iar acum era și locțiitorul tronului patriarhal prin hotărâre unanimă.

În ciuda acestui fapt, voturile mitropoliților tradiționaliști fuseseră deja împărțite între cei doi (al Vidinului și al Lovetsei), iar prevalența Mitropolitul Vraței prin metoda „împarte și stăpânește” apărea destul de posibilă. În al doilea tur de scrutin, la votul final, avea să se impună Mitropolitul Vidinului cu o mică majoritate. În primul tur Mitropolitul Grigorie de Vraței a strîns 64 de voturi, Mitropolitul Daniil al Vidinului a strîns 51 de voturi, iar Mitropolitul Lovetsei a strîns 19 voturi. A urmat apoi un al doilea tur, întrucît pentru alegerea Patriarhului Bulgariei trebuiau strînse 2/3 din voturi de către candidatul care va prevala. În turul doi care a urmat, Preasfințitul Mitropolit Daniil al Vidinului a strîns 69 de voturi, în timp ce PS. Mitropolit Grigorie al Vraței a strîns 66 de voturi, iar 3 voturi au fost invalide. 

Se pare, prin urmare, că Patriarhia acestuia va debuta cu problema unității Ierarhiei, întrucît Mitropolitul Vraței poate constitui o opoziție puternică și, după cum lesne se poate concluziona, susținătorii Mitropolitului Lovetsei nu s-au îndreptat spre cel al Vidinului.

Această poziție nouă, de Întâistătător, este diferită față de cea de Mitropolit Eparhial prin aceea că va trebui să contribuie la o corectă funcționare sinodală a corpului Ierarhiei și a Bisericii, fapt care cere cîștigarea de partea sa a tuturor Ierarhilor, pe temelia adevărului și spre folosul Bisericii Ortodoxe din toată lumea. Se pune în primul rând întrebarea dacă va rămîne el însuși consecvent cu declarțiile lui anterioare, în condițiile în care majoritatea, fie ea și la limită, l-a susținut în nădejdea că are puterea de a conduce cu tărie.

Relațiile Mitropolitului Vidinului cu Patriarhul Constantinopolei 

Mitropolitului Vidinului a exercitat cea mai severă critică față de Patriarhul Vartolomeu decît oricare altul. În Declarația din 2018 el scria, printre altele: „...Patriarhia Constantinopolei nu are dreptul să intre pe teritoriul canonic al unei alte Biserici Autocefale și să intre în comuniune cu schismaticii în Ucraina, ignorând singura ierarhie canonică din Ucraina... Considerăm de folos să menționăm și răspunsul (din 1998 către Mitropolitul Neurokopiei) a Preacinstitului și Întru-tot-sfîntului Patriarh Vartolomeu al Constantinopolei: «...Privitor la anumite puncte ale prelegerii Mitropolitului Neurokopiei, nu credem că sfântul frate crede că noi intenționăm să cooperăm cu statul în defavoarea Bisericii canonice a țării. De asemenea, cu privire la ceea ce spun schismaticii, că, adică, toate Bisericile vor fi, chipurile, obligate să o recunoască pe aceea pe care ei înșiși o reprezintă, spunem că formula care se va stabili după 20 Octombrie, este vicleană și nimeni nu poate obliga pe cineva să recunoască o pseudo-biserică. Biserica Skopiei (Macedoniei) se luptă de ani de zile să se afirme și să devină acceptată și recunoscută de celelalte Biserici, dar pentru că există în felul acesta și s-a format și construit în condițiile cunoscute de toți, nimeni nu a recunoscut-o pînă astăzi și nu credem că o va recunoaste nici în viitor. Nimeni nu poate presa o Biserică Ortodoxă locală în această direcție”.

Pentru noi, este foarte ciudat ca, într-o situație atât de dificilă, să nu se caute dialogul. Putem remarca aici exemplul refuzului Bisericii Ortodoxe Bulgare de a participa la Sinodul de la Creta din 2016. Atunci Sfântul nostru Sinod a exprimat în mod justificat opinia că pregătirea Sinodului a fost insuficientă, că au existat anumite chestiuni asupra cărora nu a existat unanimitate între Bisericile autocefale și a existat un pericol real de a se exercita presiuni pentru luarea anumitor hotărâri. Ceea ce a urmat în continuare, inclusiv recenta hotărâre a Patriarhiei Constantinopolei de a permite de acum încolo clericilor a se căsători a doua oară (și după hirotonirea lor), dovedește că temerile Sfântului nostru Sinod erau îndreptățite... În acest sens, refuzul de a participa la un Sinod nu înseamnă neapărat o încălcare a principiului sinodalității Bisericii Ortodoxe, ci avem o abrogare a sinodalității atunci când nu respectăm canoanele Bisericii»”. 

Fiecare om de bun simț își dă seama că Patriarhul Vartolomeu a făcut exact opusul a ceea ce a spus, adică, nu doar că acționează clar anticanonic, ci a înșelat întreaga Ortodoxie! De atunci, Mitropolitul Vidinului a revenit de multe ori cu argumente din sfintele canoane împotriva acțiunilor Patriarhului Vartolomeu, amintind în mod repetat principii care sînt ca un cuțit în inima lui: 

„Există o epistolă excepțională a Arhiepiscopului Anastasie al Tiranei și a întregii Albanii, în care își justifică părerile cu privire la această chestiune și observă că înmînarea acestui Tomos (de autocefalie) către grupuri schismatice ce nu s-au pocăit și cu preoție problematică este inacceptabilă. Patriarhul Vartolomeu era sigur că în acest fel milioane de creștini ortodocși, lipsiți de comuniunea cu Biserica, se vor alătura acestei pseudo-biserici. Și în loc să domnească pacea, după cum se aștepta, el a aprins o dihonie și mai amară, în care acei oameni, pe care el i-a declarat canonici, au început de-a dreptul persecuții împotriva Bisericii canonice. Ei iau prin rapt biserici, bat preoți, ucid... Creștini sînt aceștia? Este ceva absurd, iar divizarea este un fapt”. 

Pe scurt vorbind, el l-a denunțat pe Patriarhul Vartolomeu ca fiind un șantajist care folosește ca armă Sfînta Euharistie! Dacă punem la socoteală și atacurile pe care le-a suferit Arhiepiscopul Albaniei, atunci mișcarea de a deschide punți către fostul susținător de suflet al Patriarhului Constantinopolei se dovedește de cea mai mare importanță strategică. După cum stau lucrurile, viitorul Arhiepiscop al Albaniei, cînd va voi Dumnezeu să se întâmple, va ține poziția dreaptă a actualului Anastasie (dacă Fanarul nu intervine prin metode pe care numai el însuși și CIA le cunoaște). Coordonatele nu sînt favorabile Fanarului, care este el însuși sfâșiat de un război intern între cei cu ambiții la succesiune...

Răceala întîlnirii cu Mitropolitul Vidinului

Stinghereala întâlnirii Patriarhului Vartolomeu și a noului Întâistătător al Bulgariei în timpul întronizării a fost evidentă. Cum să nu fie, când însuși Patriarhul Vartolomeu a vorbit în trecut cu asprime împotriva Bisericii Bulgariei, iar în alte cazuri a ținut slujbe de pomenire pentru Patriarhi ai Constantinopolei care tensionaseră relațiile cu bulgarii. Nu s-au privit măcar în ochi la cuvîntarea Patriarhului Constantinopolei dinaintea Ușilor Împărătești, păstrând amândoi o atitudine rece, fără zâmbete. S-a săvîrșit doar, la urmă, obișnuita îmbrățișare tipiconală, Patriarhul Bulgariei nedorind să-i taie avîntul oaspetelui din Fanar.

Se așteaptă o foarte incitantă și neașteptată continuare a acestei stări de lucruri, avînd în vedere că Patriarhul Vartolomeu se află în... Apus, în vreme ce Patriarhul Daniil tocmai a... Răsărit!

Publicat în Ziarul Presa Ortodoxă (Athena)

Preluat de pe situl

traducere și adaptare - Kaliul