O decizie a Curții din 19 decembrie deschide calea pentru a transforma Sharia, „legea sfântă a Islamului”, într-un drept al omului, scrie evz.ro, care publică o analiză pe acest subiect apărută în Le Figaro la finele anului trecut, semnată Grégor Puppink, doctor în drept și director al Centrului European pentru Justiție.


Până la 18 decembrie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) aprecia că Sharia este, în sine însăși, incompatibilă cu valorile democrației și cu drepturile omului. Astăzi, acest lucru nu mai este valabil: CEDO acceptă acum aplicarea Sharia în Europa, în anumite condiții, neprecizate din păcate.

Laboratorul ImunoMedica


În 2003, CEDO valida disoluția unui partid islamist – deși acesta câștigase alegerile – pe motiv că dorea instaurarea Shariei în Turcia. Judecătorii de la Strasbourg au afirmat atunci, fără echivoc, „incompatibilitatea Sharia cu principiile fundamentale ale democrației” și cu normele Convenției Europene a Drepturilor Omului (cazul Refah Partisi și alții contra Turcia, din 13 februarie 2003).


 
Or, într-o hotărâre în dosarul Molla Sali contra Grecia, din 19 decembrie 2018, Curtea a omis să reitereze această condamnare de principiu a Sharia și a acceptat aplicarea ei alături de dreptul comun grec.

Aplicarea Sharia în Grecia nu este nouă. Moștenire din vremea Imperiului Otoman, ea a continuat să se aplice populațiilor musulmane trecute sub jurisdicția greacă după recucerirea Traciei de Vest.

Tratatele de la Sèvres (1920) și Lausanne (1923) care au reglementat după război soarta minorităților din Turcia și Grecia prevedea că acestea pot continua să trăiască după regulile lor. Drept urmare, jurisdicția greacă a acceptat că Sharia trebuie aplicată obligatoriu la toți membrii comunității musulmane din Tracia în materie de căsătorie, divorț și succesiune.

Acest lucru a fost contestat de o femeie la CEDO. Aceasta s-a văzut privată de moștenirea ei de pe urma soțului defunct, prin aplicarea Sharia asupra succesiunii, deși acesta îi lăsase femeii bunurile sale în conformitate cu dreptul comun.


 
Justiția greacă a anulat testamentul, apreciind că perechea musulmană avea obligația de a rezolva această problemă prin prisma Sharia, care spune că moștenirea trebuia să meargă la surorile defunctului.

Așadar, CEDO trebuia să judece dacă „legea musulmană sfântă” poate fi aplicată cu forța unor cetățeni greci pe motivul „protejării minorităților” și al respectării angajamentelor internaționale ale Greciei.

Nici o surpriză: Curtea a condamnat această aplicare forțată a Sharia... Dar nu și Sharia însăși. Grecia a anticipat această decizie stabilind că recurgerea la Sharia opțională, printr-o lege aprobată pe 15 ianuarie 2018.

Cel mai interesant este un aspect care a trecut neobservat de presă și anume că CEDO a profitat de această afacere pentru a stabili condiții de aplicare a Sharia în Europa.

CEDO afirmă că un stat nu este ținut, dar poate dacă dorește „să creeze un cadru juridic determinat pentru acordarea comunităților religioase a unui statut special, implicând privilegii anume”.

Cu alte cuvinte, un stat european poate acorda comunității sale musulmane libertatea de a fi condusă de normele Sharia, fără ca acest lucru să contravină Convenției Europene a Drepturilor Omului. Două condiții sunt necesare pentru un asemenea statut special: respectarea voinței celor interesați și cel, eliptic, al „intereselor publice importante”.