Păienjenișul țesut în jurul lui Donald Trump de democrați pentru a-l aduce la stâlpul infamiei devine tot mai evident. Evident este și rolul jucat de FBI

în tot acest complot anti Trump, pe care îl vede de la o poștă și jurnalistul și comentatatorul politic Charles Hurt, de la Washington Times. Un ziar despre care nu se poate spune că îl are la suflet pe președintele american. Pentru Hurt, ceea ce se întâmplă acum, în cazul  procedurii care ar putea conduce la demiterea președintelui Donald Trump, este mai grav decât Watergate. Și chiar decât abuzurile de putere comise de J. Edgar Hoover în campania sa de spionare a adversarilor politici.

Când președintele Trump a dezvăluit pentru prima oară - într-un celebru mesaj pe Twitter din 2017 - despre operațiunea de spionaj a administrației anterioare împotriva campaniei sale prezidențiale în toiul alegerilor, unii au râs sau l-au luat peste picior. E o minciună, au proclamat ei! Nu s-a întâmplat niciodată așa ceva. Iar presa mainstream le-a cântat în strună, splălând toate păcatele prietenilor din administrația Obama. Și ale prietenilor lor din statul administrativ federal, scrie Charles Hurt într-un editorial pe site-ul Washington Times.

Publicăm mai jos textul integral din WP:

„Astăzi, după doi ani de defăimări, scurgeri de informații și minciuni nesfârșite, știm oficial ce știa orice persoană cu bun simț încă  de la început. Și anume că FBI-ul l-a spionat pe un oficial al campaniei lui Trump, despre care pretindeau că lucrează în numele guvernului rus, pentru deturnarea alegerilor și instalarea unui candidat manciurian, care ar apropia America de Moscova.

 

FBI nu a alertat niciodată campania lui Trump în legătură cu această gravă amenințare, deoarece Departamentul de Justiție a crezut că însăși campania Trump  și însuși Trump fac parte din acest presupus plan.

 

Și, orice ați crede despre fostul președinte Barack Obama, despre Trump sau Carter Page sau James B. Comey sau despre opiniile privind politica externă cu privire la Rusia, NATO sau Mexic, un singur lucru contează în acest caz. În momentul în care s-au luat decizii pentru a spiona campania lui Trump, președinte era Barack Obama. Administrația lui a controlat unul dintre cele mai răspândite și sofisticate aparate de spionaj aflate vreodată pe această planetă. La acel moment, Donald Trump era un adversar politic de calibru. Așa că orice decizie luată de administrația Obama de a spiona oficiali din cadrul campaniei lui Trump a avut o semnificație constituțională imensă. În astfel de momente se vede dacă o țară este o națiune în care domnește legea sau o republică bananieră.  Dacă este „justiție pentru toți în condițiile legii” sau stat polițienesc.

Așadar, agenții FBI - care operează la cele mai înalte niveluri ale Departamentului Justiției- au încercat să obțină mandate secrete, rezervate în mod normal celor mai aprigi dușmani ai noștri, precum teroriștii activi care complotează pentru uciderea cât mai mulți americani nevinovați. Aceștia au împănat acele mandate secrete cu informații eronate furnizate de adversarii politici ai lui Trump în timpul alegerilor din 2016. O mare parte din aceste informații au fost adunate în străinătate, de la dușmanii Americii, care doreau să semene discordie la alegerile din țara noastră. Raportul Inspectorului general a găsit cel puțin 17 „erori sau omisiuni semnificative” în mandatele sercrete cerute de FBI.

 

Din nou, nu uitați: administrația Obama a făcut toți acești pași drastici  și haotici împotriva unui adversar politic intrat în cursa prezidențială - fără a avertiza măcar o dată echipa sa de campanie asupra acestei amenințări.

Acest lucru este, literalmente, mai grav decât Watergate. Acest lucru este mai grav decât abuzurile de putere sfruntate comise de către J. Edgar Hoover în campania sa de spionare a adversarilor politici.

Oficialii administrației Obama responsabili pentru această infracțiune de sfidare a justiției și de călcarea în picioare a Constituției fac acum un pas înainte și recunosc că i-au spionat pe adversarii politici în toiul alegerilor, deși se chinuiesc să găsească termeni care să sune mai bine pentru asta.

Și tot ei sunt nemulțumiți că inspectorul general nu a găsit nicio dovadă de „partizanat politic” în campania lor de spionaj împotriva campaniei Trump. Hai, scutiți-mă!

În primul rând, există o mulțime de dovezi privind ura profundă semănată de aceste personaje ale regimului autoritar față de Trump. În al doilea rând, ce naiba înseamnă „partinazat politic”? Să porți un tricou  pe care scrie „I’m With Her” (Sunt de partea ei) în timp ce soliciți un mandat secret pentru a-i spiona pe adversarii politici ai administrației?

Sunt sigur că nici John Wilkes Booth (n.r- asasinul președintelui Abraham Lincoln) nu a fost motivat de „partizanat politic”.