ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Președintele Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, a făcut ieri un apel către liderii Armatei venezuelene să nu-l mai susțină pe Nicolas Maduro și practic, să rezolve problema schimbării șefului statului venezuelean. Mai mult, președintele SUA a afirmat că „socialismul moare” în Venezuela. Luna trecută, atât Donald Trump, cât și Moke Pence, au afirmat răspicat că „venezuelenii luptă pentru libertate” și „democrație”.

Dar chiar așa să fie? Este Maduro reprezentantul socialismului în Venezuela, iar opoziția, în frunte cu Guaido, este formată din niște democrați puri și capitaliști?

Realitatea din teren ne spune că răspunsul este „nu”. Juan Guaido, omul pe care America și „lumea liberă” mizează zilele astea este un socialist, la fel ca și Nicolas Maduro.  Guaido este membru al Partidului „Voința Populară”,(VP) partid de stânga, progresist, ce face parte din Internaționala Socialistă și care se mândrește că a reușit introducerea în Parlamentul venezuelean a primilor doi homosexuali declarați. Prin contrast, Nicolas Maduro se declară catolic și anti-homosexualitate. 

VP face parte dintr-o largă coaliție, ce deține o fragilă majoritate în Adunarea Națională (Parlamentul) Venezuelei.

Cei mai mulți parlamentari ai acestei coaliții îi dă partidul „Prima oară justiție”, care are o ideologie foarte vagă. Chiar și așa, președintele acestei grupări, Julio Borges, a declarat că în Venezuela nu este socialism, ci capitalism de stat, și „că un model socialist caută democratizarea proprietății”, adică exact ceea ce susține și „partidul justiției”.
 
Cu ăștia vrea Președintele Trump să scape Venezuela de socialism?

De ce e important? Pentru că Julio Borges este reprezentatul direct al lui Juan Guaido - omul cu care lumea liberă vrea să înfrângă socialismul - pe lângă Grupul de la Lima.(adunare informală a 12 țări care caută o soluție pașnică a crizei din Venezuela). Din coaliția parlamentară care-l susține pe Guaido, sunt doar două partide descrise ca fiind de dreapta sau conservatoare: COPEI și „Proiect Venezuela”. Ambele au reușit să trimită în Parlament, împreună, doar 2 parlamentari.

Și-atunci? Despre ce alternativă la socialism vorbim în Venezuela? Despre ce eradicare a socialismului vorbim în acea țară? Există măcar un număr semnificativ de venezueleni care să cunoască alt sistem decât socialismul? Mă tem că răspunsul este „Nu”. Ce treabă au partidele de dreapta din Europa să se grăbească în susținerea unui lider ce aduce cu el „valorile progresiste LGBTQABCDER-+, în locul unuia, care, de bine de rău, se declară catolic și anti homosexualitate?

Toate astea mă fac să cred că în Venezuela are loc o trecere de la niște socialiști inflexibili la interesele economice străine, la niște socialiști mai „maleabili”, așa cum s-a întâmplat în decembrie 1989, în România, cu un alt „Juan”, dar Iliescu în rolul lui Juan Guaido, de azi.  Și mai cred că venezuelenii nemulțumiți, realmente, vor doar înlocuirea lui Maduro, văzut ca un țap ișpășitor, așa cum era Ceaușescu pentru români acum 30 de ani, nu și un alt sistem. 
 
Doar că deocamdată, în Venezuela nu s-a găsit niciun general Stănculescu sau Iulian Vlad, care „să treacă de partea poporului”. Și mai cred că toată retorica despre socialism a unora din Occident e doar apă de ploaie: doar interesele economice primează, că doar SUA și Rusia nu l-au susținut pe Iliescu în 1989 pentru trecutul său de anti-comunist.