Consiliul Local din Paris a decis ca actele oficiale de stare civilă să țină cont și de „familiile homoparentale”. Măsura a fost adoptată în unanimitate de consilierii prezenți, scrie „Le Parisien”

Ea prevede înlocuirea formulei tradiționale „tată” și „mamă” cu „părinte 1” și „părinte 2”. Canada a luat deja această măsură, dar Parisul este primul oraș francez care adoptă acest tip de documente oficiale.

ImunoMedica


Decizia a fost luată pentru a pune capăt „discriminării cuplurilor homosexuale, care reprezintă în prezent doar puțin peste 3% din uniunile din Franța, potrivit INSEE”, scrie „Le Parisien”. În motivarea deciziei se arată că „e anormal ca platforma administrației să nu permită părinților care trăiesc în cupluri de același sex să facă cereri administrative, ca și ceilalți părinți”, iar „aceasta reprezintă o încălcare a egalității de drepturi în fața administrației”.

„După legea din 2013 privind căsătoria pentru toți, cuplurile de același sex care doresc să facă demersuri administrative legate de paternalitate nu dispun de formulare adaptate situației lor, pentru că pe actele de stare civilă în care sunt menționați părinții, rubricile existente indică doar «tatăl» și «mama».
În unele municipalități însă, documentele școlare sau extrașcolare (cantina, after school, etc.) s-au schimbat deja, fiind completate cu «părintele 1» și «părintele 2». La fel ca la SNCF (n.r. - Căile Ferate franceze) unde formularele de carduri pentru întreaga familie conțin, din 2010, cuvintele «părinte 1» și „părinte 2»”, precizează Le Parisien.

După ce Primăria Parisului a adoptat această decizie fără să facă prea multă vâlvă în jurul ei, societatea franceză a reacționat.  

„După părinte 1 și părinte 2,  urmează numerotarea copiilor?”, se întreabă psihanaliștii Monette Vacquin, Jean-Pierre Winter și Michel Gad Wolkowicz, într-un articol publicat de „Le Figaro”

„O femeie devenită bărbat, dar care, totuși, a păstrat organele de reproducere feminine, naște un copil căruia nu vrea să-i declare sexul („prea categoric, și-l va alege el când va fi mai mare"), dar îi cere acestuia să-i spună tată.

Documentele administrative vor avea prevăzută o rubrică specială pentru cei care sunt în același timp, precum e ea (sau el, nu prea se mai știe), părinte 1 și părinte 2? Întrebarea ar fi adresată cu folos membrilor consiliului municipal din Paris care, în unanimitate, au emis o decizie de înlocuire, pentru toată lumea, a termenilor tată și mamă cu expresia părinte 1 și părinte 2”, scriu editorialiștii. „Care este codul din rubrica rezervată în cazul unui părintre singur? Părinte 0?”, se întreabă ei apoi. 

„Ne vom minuna de turul de forță al ambivalenței infantile care reușește, printr-un simplu gest, să șteargă și tații, și mamele, să-i neutralizeze și să-i facă să reapară drept părinți numerotați, mult mai potrivit pentru societatea noastră digitalizată.

Discret, se va simți ușorul parfum patricid și matricid ce emană din acest pasaj al actului administrativ.

Vom lua act de faptul că noul limbaj bioetic, ce dădea până acum în bezele („cadou", „generozitate", „altruism", etc.) se durifică într-o secetă numerică, asumată fără remușcări. Cu unanimitate. La pas: 1-2, 1-2, 1-2, 1-2 ...

Vom admira dorința, îndrăzneala și riscul, de a institui prin destituire.

S-ar putea să fim surprinși, în cele din urmă, de caracterul anti-democratic al fanaticilor egalității, egalitate dediferențiată, egalitate confundată cu lipsa de diferențiere și cu masificarea, care duce la impunerea ca starea civilă a tuturor copiilor să poată fi schimbată, pentru a satisface cerințele unei minorități activiste. Bizara negare a democrației în numele drepturilor pentru toți se alătură acestei presiuni totalizante și totalitare.

Și nu vom reuși să deschidem umbrela pentru a ne proteja de acuzațiile de homofobie, paseism sau conservatorism.

La sfârșit, dar nu în ultimul rând, vom propune, pentru a perfecționa operațiunile ce ar trebui să ne elibereze de trecutul apăsător, să ne numerotăm și copiii, alegerea prenumelor și a sexului fiind apoi atribuite de drept doar la dorința lor. Copiii 1, 2, 3... vor dispune astfel de o libertate mai mare, care îi va elibera de odiosul jug părintesc.

(...) Celor care cred că acest lucru se va referi doar la cuplurile de același sex și la părinții singuri, li se va obiecta că toată lumea trebuie să respecte acest non-limbaj matematic. Toate acestea ar putea fi de râs dacă nu ar fi psihicul tuturor celor ce vor fi afectați de aceste decrete emancipatoare. Generații se vor naște în aceste reguli, care ne învață că, în actul de legalizare a nașterii și a identității, realitatea se poate plia pe visele noastre, în numele Legii. Ce vor deveni aceste generații?

În mod similar, dacă legea permite ca de mâine copiii să poată fi concepuți legal fără un tată, atunci toți copiii, indiferent de modul în care au fost concepuți sau de configurația familiei în care se află, vor putea să considere că tatăl este inutil. Întotdeauna copiii au elaborat teorii de concepere, numite teorii sexuale infantile, unde totul e permis, deschizând dimensiunea fanteziei, procesele de structurare a subiectivării și simbolizării. Și uite cum aceste fantezii devin acum posibile în realitate și cum ele sunt autentificate de legi care elimină conflictul dintre fantezie și realitate. (...)

Este evident că societatea noastră e subminată de aceste întrebări și sunt mulți oameni care au un puternic sentiment de neliniște, fără a putea să  spună asta”, avertizează editorialiștii din „Le Figaro”.