ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



6 ani de război din Siria au lăsat răni adânci pentru milioanele de copii din această țară care suferă de cea mai gravă formă de stres. Cei care sunt de o vârstă cu războiul nici măcar nu știu ce înseamnă o viață normală.

Răul făcut unei întregi generații ar putea fi ireversibil, traumele fiind vizibile la aproape orice copil din Siria. O spun specialiștii, dar mai ales părinții, ajunși și ei la limită, cu frica planând mereu, în orice secundă, asupra familiilor lor. 
 
Cel puțin 3 milioane de copii sirieni, cu vârste mai mici de șase ani, nu cunosc decât războiul, crescând cu frica permanentă, in umbra unui conflict sângeros care pare fără sfârșit. Studii recente arată că amenințarea constantă a bombardamentelor, inclusiv zgomotul infernal al avioanelor de luptă zburând deasupra lor zi și noapte, reprezintă cauza principală a stresului psihologic asupra copiilor. Jumătate dintre cei chestionați spun că nu s-au simțit niciodată în siguranță la școală, iar 40% dintre micii sirieni spun că le e frică să iasă să se joace, informeaza Euronews.
 
Efectele ororilor  pe care le văd copii sunt însă greu de vindecat. Se automutilează, încearcă să se sinucidă, au un comportament agresiv cu alți copii.

Hisham este profesor în ce a mai rămas din Alep. Școala este un morman de moloz. Își face meseria într-un cort, dar cea mai mare provocare este să-i audă în fiecare zi pe copii.„Vorbesc despre diverse tipuri de arme, cunosc toate avioanele de luptă, și știu toate tipurile de arme”, spune el.

Raportul organizației Salvați Copiii este cutremurător. Vorbește despre sănătatea mentală a copiilor, prizonieri într-o lume a războiului.

Două treimi dintre micuții de acolo fie au rămas fără casă, fie au fost răniți în bombardamente, fie și-au pierdut un părinte, frate sau soră.

Zainab are 8 ani. Și-a pierdut tatăl dar, cel mai grav, speranța: „Am îndurat și crezut că îmi voi revedea tatăl, că vom avea din nou casa noastră. În inima mea mai sper și când zâmbesc știu că tata plânge. Inima mea nu e de piatră, așa că plâng din orice”.

Așa-numitul stres toxic poate duce la încetarea dezvoltării creierului și a altor organe.

Experții spun că trauma este atât de mare încât, la maturitate, acești copii vor avea probleme mentale severe.