Situația din Statele Unite amintește de stare de spirit din Rusia de dinainte de Revoluția bolșevică crede profesorul Gary Saul Morson, titular al catedrei de literatură rusă de la Universitatea din Chicago, intervievat de Wall Street Journal .
 
 
În Rusia țaristă, anumite partide politice și alte grupări - Social Democrații, anarhiștii, marxiștii - susțineau explicit terorismul. „Partidul Liberal - Democrații Constituționali își spuneau - nu acceptau terorismul. Dar refuzau să-l condemne. Și, într-adevăr, cereau eliberarea din închisori a teroriștilor, care continua să producă terorism imediat ce ieșeau”, spune el vorbind de asemănarea cu situația de azi, când liderii partidelor politice americane s-au ferit să critice demonstranții violenți.

Profesorul discută cum în cultura rusă a secolului XIX, pentru a fi considerat „intelectual” însemna să fii, implacabil, împotriva ordinii de drept. A fi revoluționar.

Morson spune că nu știe dacă situația din America va degenera în barbaria care s-a petrecut odată cu Revoluția bolșveică, dar nici dacă ar exista o opoziție la fel de mare ca în Rusia față de acest proces, dacă ar avea loc.

„Nu știu”, răspunde Morson la întrebarea lui Barton Swaim. „Nu știu dacă asta înseamnă că oamenii nu vor merge la fel de departe precum au făcut-o în Rusia sau doar că nu va fi o rezistență la fel de mare față de eveniment”.

Pericolul, afirmă el, apare atunci când probleme sociale și politice complexe nu mai pot fi dezbătute. „Intri într-o situație revoluționară pentru că oamenii nu mai aud. Poate exista un dialog pe chestiuni importante sau e doar un singur lucru de spus despre fiecare problemă? Le este teamă oamenilor să spună „Ei bine, da, dar nu chiar așa de simplu”?...Când nu poți spune asta, atunci te îndrepți spre un stat cu partid unic sau un fel de dictatură. Dacă un partid are mereu dreptate și altul mereu greșește, de ce să nu-l avem atunci doar pe cel corect?”.

Profesorul Morson vorbește despre pericolul „segregării ideologice”: „Era ușor pentru albi să creadă lucruri rele despre negri pe vremea când nu cunoscuseră niciunul. Dar când trăiești cu cineva, realizezi că nu sunt mai răi decât tine...Avem de-a face cu o segregare ideologică crescută de ambele părți. Cealaltă parte are păreri caricaturale despre celălalt”.

Asumarea inevitabilității istorice poate juca un rol aici. O auziți în limbajul nostru politic: o politică favorizată este „o idee al cărei timp a venit”, una defavorizată este cea care vorbește „de partea greșită a istoriei”. Acest tip de gândire teleologică - istoria are o direcție, iar această direcție este identică cu părerile noastre politice - este înfrumusețată, în mod inconștient, astăzi de oameni foarte educați. Acesta a fost, de asemenea, „unul dintre argumentele centrale ale gândirii rusești de la sfârșitul secolului XIX”, spune Morson.

„Are istoria o direcție? Și mai târziu înseamnă neapărat mai bun? Cei mai mari gânditori - Tolstoi, Alexander Herzen - au răspuns nu, mai târziu nu este întotdeauna mai bun. Ei credeau că acest fel de gândire era o importare a providențialismului religios în istorie - determinismul lui Hegel și Marx. Dificultatea acestei forme de gândire este că te paralizează de la acțiune. Între războaie, a fost obișnuit ca oamenii să spună: „Da, poate vă place democrația liberală, dar asta este trecutul. Noi, fasciștii, suntem viitorul”. Sau `Noi, comuniștii, suntem viitorul`. Oamenii s-ar resemna cu inevitabilul și ar concluziona: `Ei bine, nu pot lupta cu viitorul, nu pot rezista fasciștilor sau comuniștilor` ”.

Stânga americană este foarte atașată de limbajul teleologic - Barack Obama a vorbit la inaugurarea sa ca președinte împotriva „dogmelor uzate care de prea multă vreme ne-au strangulat politica.” Morson amintește că și Ronald Reagan, din tabăra conservatoare,  a folosit retorica similară. „O parte de a fi revoluționar este să știi că nu trebuie să te conformezi cu ideile vechi și obosite din trecut”, a spus el într-un discurs din 1985, după cum afirmă Morson.

O altă trăsătură a inteligenției ruse a fost disprețul masiv pentru țăranii și muncitorii pe care pretindeau că-i reprezintă, adaugă Morson.

„Câți muncitori, câți țărani au fost membri ai Partidului Bolșevic? Foarte puțini. . . . Ideea lui Lenin a fost că `clasa muncitoare, lăsată de la sine, nu se va dezvolta niciodată mai mult decât o conștiință sindicală.` Aceasta este faimoasa sa afirmație. Ei trebuiau conduși de inteligenție și complet disciplinați. Indiferent ce spui, o vor face, oricât de violent. Nu trebuie să înțeleagă motivele, ci o vor face. Pentru că ei sunt agenții istoriei, așa cum i-a descris Marx. . . . Asta implică un dispreț față de clasa muncitoare și un dispreț chiar mai mare pentru țărănime”, a spus profesorul.

Presupunerea că America se îndreaptă spre anarhie sau revoluție, deoarece am avut o săptămână de revolte - sau trei ani de rea-credință și acrimonie sau trei decenii de polarizare - pare totuși greu de acceptat. Morson are grijă să nu prezică cursul evenimentelor. El folosește expresia „în măsura în care exemplul rusesc se poate aplica” de mai multe ori.

Dar, spune el, „avem o depresie majoră, avem frică îngrozitoare de boală și acum avem revolte în masă pe stradă, pe care liderii noștri nu par să știe să le facă față. Este o degenerare foarte rapidă de acum doar un an. Și nu există niciun motiv să credem că va încetini. Degenerarea ar putea continua. ”


Istoria se dsfășoară în moduri imprevizibile. Cine ar fi ghicit acum 20 ani că garanția libertății de exprimare oferită de Primul Amendament (al Constituției Americane) va deveni demodată pentru stânga liberală. 

„Obișnuiam să obțin un zâmbet de la studenți citând un cetățean sovietic cu care am discutat la un moment dat. El mi-a spus: `Normal că avem libertatea de exprimare (în Uniunea Sovietică), doar că nu le permitem oamenilor să mintă`. Studenții obișnuiau să râdă. Azi, nu mai râd”, a încheiat el.