O întâmplare care a scos în lumină puterea dreptei credințe s-a petrecut în anul 1326 la Ierusalim. Pentru că nu au avut de unde să plătească 9000 de bani de aur, creștinii ortodocși nu au fost lăsați să slujească de Paște în biserica Sfântului Mormânt. Armenii care erau mai înstăriți au putut să facă rost de bani și au primit acest drept din partea autorităților otomane. 

Vrând să-i învrăjbească pe creștini, turcii i-au întrebat pe călugării armeni de ce Sfânta Lumina venea doar la ortodocși. Armenii au pus absența miracolului pe seama faptului că până atunci nu fuseseră lăsați să slujească în Sfântul Mormânt și au promis că din acel moment Sfânta Lumină va veni la ei. 
Lucrurile n-au stat deloc așa. Patriarhul și clericii armeni au slujit până dimineața fără să primească vreun semn. În schimb, Patriarhul ortodox Ioachim și soborul preoțesc au luat Sfânta Lumina din biserica Sfântului Iacob unde turcii le îngăduiseră să slujească. Văzând cum Lumina a despicat unul din stâlpii lăcașului de cult, un general otoman a strigat "Cred în Hristos” și, de îndată, i s-a tăiat capul. Domnul a mai primit la El un mucenic, pe "Martirul Sfintei Lumini” așa cum mai este numit generalul turc ale cărui moaște se află și astăzi în biserica închinată Sfântului Iacob. 

Se spune că turcii s-au răzbunat pe călugării armeni pentru că nu și-au ținut promisiunea și i-au silit mănânce câte o lingură de rahat la ieșirea din Biserică Sfântului Mormânt. Armenii înduraseră o dublă umilință. Demnitatea preoțească le fusese pângărită iar Dumnezeu nu le trimisese Sfânta Lumina. Nu pentru că fuseseră mai păcătoși decât credincioșii ortodocși ci pentru că Biserica din care făceau parte adoptase erezia monofizită conform căreia Hristos n-are decât o singură natură, divină, erezie condamnată de către Sinodul al 4-lea ecumenic de la Chalcedon. 

După aproape șapte veacuri, în apropierea Sărbătorii Pascale din Anul Mântuirii 2018, un preot armean, Samuel Agoian, care slujea în Biserica Sfântului Mormânt a declarat în față unui jurnalist că miracolul Sfintei Lumini nu există și că Patriarhul grec al Ierusalimului aprinde lumânările de la o candelă. Patriarhia Armeniei, liderii unor Biserici Ortodoxe și Biserica Coptă au condamnat afirmațiile părintelui Samuel pe care le-au socotit iresponsabile și lipsite de adevăr în condițiile în care slujba din Sâmbăta Mare, când se pogoară Sfânta Lumină, se desfășoară sub supravegherea strictă a autorităților palestiniene și israeliene necreștine. 

Turcii nu mai sunt astăzi stăpânii lumești ai Ierusalimului și nimeni nu-i mai supune pe călugări sau mireni la astfel de umilințe pentru convingerile lor religioase. Cu toate acestea, lingurile cu rahat îi așteaptă, în sens metaforic, la ieșirea din biserica Sfântului Mormânt pe aceia care, asemenea fariseilor din vechime, tăgăduiesc lucrarea Duhului Sfânt