Guvernatorul Floridei,  Ron DeSantis, a condamnat în termeni duri raidul FBI la casa fostului președinte Donald Trump din Mar-A-Largo.

Raidul FBI de luni a făcut parte dintr-o anchetă care încearcă să stabilească dacă fostul președinte a luat documente clasificate de la Casa Albă, potrivit Associated Press.

DeSantis a declarat că o astfel de percheziție ar avea loc doar într-o „republică bananieră”.

„Raidul de la Mar-A-Lago este o altă escaladare în armarea agențiilor federale împotriva oponenților politici ai regimului, în timp ce oameni ca Hunter Biden sunt tratați cu mănuși de copil. Acum, Regimul primește încă 87.000 de agenți IRS pe care să-i folosească împotriva adversarilor săi? Republica bananieră”, a spus DeSantis, citat de partenerii noștri de la Tribuna.US.

Donald Trump a susținut anterior că dosarele prezidențiale au fost predate „în cadrul unui proces obișnuit și de rutină”.

Celebrul neurochirurg Ben Carson, fost ministru pentru Locuințe și Dezvoltare Urbană în timpul mandatului lui Trump, a criticat raidul FBI la locuința acestuia, Mar-a-Lago, comparând acțiunea cu cele ale infamilor tirani comuniști Mao Zedong și Fidel Castro, informează Hank Berrien, Daily Wire.

Înainte de a-și servi țara sub conducerea lui Trump, Carson devenise celebru pentru efectuarea primei operații de separare a gemenilor uniți la ceafă și pentru operarea cu succes a unui făt în interiorul uterului.

„Nu mi-am imaginat niciodată că o instituție americană de aplicare a legii va fi utilizată pe post de armă, așa cum s-a întâmplat cu FBI-ul în această seară", a scris Carson pe Twitter, citat de Tribuna.US.

„Asistăm la o evoluție înfricoșătoare în arena noastră politică modernă. Acesta este modul de acțiune al lui Mao și Castro, nu al lui Washington și Lincoln".

OPINIE WSJ: Raidul FBI duce națiunea într-o direcție periculoasă

Recenta percheziție neanunțată a Biroului Federal de Investigații (FBI) la reședința Mar-a-Lago a lui Donald Trump nu este un prilej de bucurie pentru nimeni, analizează WSJ.

Departamentul de Justiție stârnește furii politice pe care nu le poate controla și pe care s-ar putea să nu le înțeleagă, iar riscurile pentru Departament și pentru țară sunt la fel de mari ca pentru Trump.

După cum știe deja toată lumea, o astfel de acțiune a FBI împotriva unui fost președinte american este fără precedent. Percheziția de luni necesita un mandat judiciar. Departamentul de Justiție a furnizat puține detalii dincolo de ceea ce au aflat reporterii, așa că este greu de imaginat ce căuta FBI-ul.

Informațiile ajunse în presă spun că percheziția are legătură cu o potențială gestionare necorespunzătoare a unor documente secrete sau încălcări ale Presidential Records Act.

Dacă acest lucru este adevărat, atunci raidul pare a fi o măsură excesivă din partea procurorului și o greșeală gravă. Disputele privind documente sunt de obicei soluționate prin negociere, și acesta este modul în care decurs conflictul dintre Trump și Arhivele Naționale.

Trump a returnat deja 15 cutii de documente, dar Arhivele Naționale vor să știe dacă fostul președinte a păstrat materiale secrete pe care nu ar fi trebuit să le păstreze. Acest lucru pare să fi declanșat percheziția FBI, dar este departe de a fi clar de ce nu s-a putut rezolva problema prin cooperare, sau printr-o citație, în cel mai rău caz.

Nu a subliniat cineva de la Justiție că o percheziție în acest caz ar putea declanșa comparații cu modul defectuos în care Hillary Clinton a gestionat informații secrete înainte de campania prezidențială din 2016?

Ea nu a fost niciodată urmărită penal, după cum a remarcat rapid Trump.

În afară că infracțiunea atribuită lui Trump implică un risc major pentru securitatea națională, jumătate din America ar putea considera recenta percheziție drept un exemplu de justiție inegală.

Este posibil ca aceasta să nu fie întreaga poveste a FBI. Mai multe articole de presă sugerează că Departamentul de Justiție a deschis o anchetă cu privire la evenimentele din 6 ianuarie 2021, iar Trump ar putea fi în centrul acestei investigații.

Comisia Camerei Reprezentanților care investighează evenimentele din 6 ianuarie a încurajat o urmărire penală, iar asupra procurorului general Merrick Garland se fac presiuni puternice pentru a-l pune sub acuzare pe Trump. Percheziția FBI poate fi o încercare de a găsi dovezi în acest sens.

Pe baza dovezilor publice de până acum, o punere sub acuzare pentru evenimentele din 6 ianuarie ar fi o exagerare juridică. Responsabilitate politică nu este același lucru cu răspunderea penală. În opinia noastră, dovezile ar trebui să arate că Trump a fost complice din punct de vedere penal la violențele de la Capitoliu din acea zi.

Având în vedere natura sa inerent politică, sarcina de a dovedi acest lucru este deosebit de grea pentru punerea sub acuzare a unui fost președinte, cu atât mai mult în cazul unei Administrații aparținând partidului de opoziție.

Ar fi bine ca dovezile să fie copleșitoare – nu doar suficiente pentru a convinge un juriu format din 12 persoane din Districtul Columbia, ci suficiente pentru a convinge majoritatea publicului american.

Mai există apoi și istoria tensionată dintre Trump și FBI și Justiție. Investigația Rusia a fost un fiasco de abuz de procedură din partea FBI și de înșelare a publicului.

Actualul director al FBI, Christopher Wray, a fost alegerea lui Trump pentru a-i succeda dezastruosului James Comey, dar Agenția are în continuare o mare problemă de credibilitate.

Faptul că raidul de la Mar-a-Lago a avut loc la doar 90 de zile distanță de o sesiune de alegeri naționale, sporește de asemenea suspiciunea politică. Democrații vor să-l mențină pe Trump în prim-plan în campania de alegeri de la jumătatea mandatului, motiv pentru povestea cu 6 ianuarie continuă și în toamnă.

Oricine are impresia că o punere sub acuzare și judecare a lui Trump ar decurge fără probleme va avea parte de o surpriză neplăcută. Milioane de susținători ai săi vor considera acest lucru drept o răzbunare pentru acuzațiile aduse de el „statului paralel", și cine știe cum vor reacționa. A luat Garland în considerare acest lucru?

Pe termen lung, problema mai mare este crearea unui precedent și răzbunarea pe care este posibil să o inspire.

Odată ce s-a ajuns la urmărirea penală a unui fost președinte – mai ales dacă presupusa infracțiune și dovezile nu sunt prea convingătoare – fiecare viitor președinte va fi o posibilă țintă.

William Barr, cel de-al doilea procuror general al lui Trump, a rezistat cu înțelepciune presiunilor de a pune sub acuzare politicienii fără dovezi extrem de solide. Următorul procuror republican nu va avea la fel de multe scrupule.

De asemenea, democrații s-ar putea să se înșele și în privința modului în care o urmărire penală ar afecta planurile de viitor ale lui Trump. Recentul raid, în sine, face mai probabilă o nouă candidatură a sa la președinție, fie și numai pentru a se răzbuna.

El va candida din postura unui martir, și chiar și republicanii care nu mai vor să audă de fostul președinte ar putea să-și schimbe atitudinea datorită acțiunilor pe care le văd și le consideră persecuție politică.

Toate acestea riscă să agraveze tiparul nociv observat în ultimii șase ani. Trump este acuzat de încălcarea normelor politice – uneori în mod corect, alteori nu – iar Stânga încalcă normele drept reacție. Polarizarea crește, iar încrederea publicului în instituții și în soluționarea pașnică a diferențelor politice se erodează și mai mult.

Percheziția FBI-ului la locuința lui Trump sugerează că Garland s-ar putea să fie hotărât să-l pună sub acuzare pe Trump. Dacă așa stau lucrurile, el duce țara într-o direcție periculoasă.

Multe lucruri pot ruina o națiune, dar nimeni nu ar trebui să vrea să testeze limitele până la care se poate merge cu distrugerea Americii.

Traducere și adaptare
Tribuna.US